Postura corporală și mersul în AUTISM

Postura corporală și mersul în AUTISM

Copiii cu tulburare de spectru autist (TSA) sunt adesea descriși drept „necoordonați” sau „neîndemânatici” și mulți au deficiențe clare de control motor. Intervenția timpurie pentru abordarea deficitelor motorii poate îmbunătăți abilitățile fizice și dificultățile de funcționare socială care sunt semnul distinctiv al tulburării.
De Keith Loria
„Anomaliile activității motorii pot fi prezente înainte de vârsta de doi ani la persoanele care sunt diagnosticate ulterior cu autism” Rinehart
Autismul este descris în primul rând prin lipsa aptitudinilor de socializare, deficitul principal al afecțiunii și foarte multe cercetări în rândul copiilor cu autism s-au axat pe deficitul principal al afectiunii. Dar, autismul este caracterizat și prin deficite ale abilităților motorii brute și fine precum și a deficitelor de coordonare motrică iar acestea înrăutățesc abilitățile sociale, principlul deficit. În comparație cu copii cu dezvoltare tipică , copiii cu TSA prezintă deficiențe mai mari ale abilităților motorii, inclusiv deficite de coordonare în timpul activităților motorii grele și fine, abilități de echilibru, modele de mers, stabilitate posturală, flexibilitate articulară și viteză de mișcare. În ciuda frecvenței acestor probleme – două cecetări, de exemplu, au raportat rate de prevalență a abilităților motorii slabe la copiii cu TSA. Procentul copiilor cu afectare psihomotrică sunt  cuprinse între 59% și 79% deși deficiențele motorii nu fac parte din criteriile de diagnostic ale tulburării din spectru autist. Dezvoltarea atipică și întârzierile în controlul postural, coordonarea capului și trunchiului au fost, de asemenea, raportate în mod constant în literatura TSA, de la copilărie până la vârsta adultă. Analizarea comportamentelor psihomotrice pe grupuri de copii încă din copiăria timpurie până la maturitate, arată o relație între severitatea TSA, insuficiența motorie și instabilitatea posturală.

Copiii cu TSA au adesea deficite motorii  care pot lua forma unei tulburări de coordonare motorie grosieră și fină, stereotipie motorie, tulburări de mers , tulburări posturale și de echilibru, sau dispraxie Dewey și colab și Green și colab. au raportat rate de prevalență ale abilităților motorii slabe la copii cu TSA de 59%, respectiv 79%. Un alt studiu a raportat că copiii cu ASD au avut un scor mediu scăzut al motorului Vineland-II mai mic decât copiii în mod obișnuit în curs de dezvoltare.  Insuficiența motorie este o comorbiditate care poate afecta capacitatea funcțională și abilitățile de socializare la copii, iar tulburările motorii grosiere pot fi detectate la începutul vârstei de 14 luni devenind mai pronunțate la vârsta de 24 de luni.  Detectarea precoce este importantă pentru a permite inițierea tratamentului înainte ca copilul să atingă vârsta școlară.

Atât disfuncția socială, cât și deficiența motorie trebuie să fie ținte cruciale pentru intervenții prompte la copiii cu TSA. Studiile,  au raportat o asociere între deficiențele motorii brute și abilitățile de socializare la copiii cu TSA. Un studiu realizat cu ajutorul instrumentului Screen pentru bebeluși și sugari pentru copii cu trăsături de autism (BISCUIT) a constatat că copiii cu TSA cu  slabe abilități motrice grute au avut scoruri de performanță la socializare mai mici comparativ cu cei cu abilități motorii brute normale.

De asemenea, s-a arătat în studii separate că atât abilitățile socio-emoționale la copiii cu TSA cât și dezvoltarea motorie brută sunt influențate sociocultural. Ar fi indicat să devină  o practică obișnuită ca părinții și îngrijitorii să „antreneze” copiii pentru a le accelera dezvoltarea motorie, cum ar fi sprijinirea sugarilor să stea în diferite poziții de la o vârstă fragedă ajută la accelerarea proceselor de dezvoltare psihomotrică, apoi în copilăria timpurie(1-3 ani) dezvoltați  programând zilnic activități care presupun coordonare motrică simplă si complexă(exerciții simple de gimnastică  precum: ridică mâinile pe rând apoi îmoreună, ridică mâna stângă și piciorul drept, apleacă-te n dreapta în timp ce pui mâna stângă în șold etc).  La copiii tipici în curs de dezvoltare, diferențele în atingerea abilităților motorii devin mai puțin marcate în sarcinile care necesită o coordonare mai complexă în timp ce la copiii cu TSA întârzierile (dacă nu sunt spijiniti prin activități coordonate sau fiziokinetoterapie) pot fi foarte mari si vor afecta viața socială pe termen mediu si lung a copilului. Părinții sub  îndrumarea unui coordonator kinetoterpeut pot fi principala sursă de dezvoltare a ariei motrice a copilului. Părinții pot face acasă exerciții de coordonare motrică în timp ce se  joacă cu copilul sau în timp ce faci  diverse activități casnice ce presupun mișcare(de exemplu în timp ce spălăm împreună fructele facem un concurs cine schimbă roșia dintr-o mână în alta sau cine ridică de mai multe ori mingea sau cine aruncă mai repede si mai multe hîrtii la coș etc).

Copii cu autism nu prezintă elemente relevatoare, ușor de recunoscut pentru cei din mediul de dezvoltare, nu au semne fizice distincte și nu pot fi recunoscuti ca având deficiențe de dezvoltare dacă nu se manifestă comportamenntal dar sunt ușor de recunoscut datorită posturii corporale incorecte sau a mersului ,,ciudat,,   a coordonării deficitare a membrelor inferioare care adesea sunt implicate involuntar în comportamente stereotipe ca formă de echilibrare senzorială(scuturatul mâinilor, aplecatul sai legănatul  corpului într-o parte sau în față/spate etc). Este important să remediem deficitele posturii corporale și a delor motorii grosiere și fine deoarece ele pot accentua deficiențe și  în alte zone.

O postură corporală incorectă are efecte și în alte zone producând o dificultate:
  • a procesării vizuale
  • a conștientizăriii spațiale
  •  a constientizăriii mediului și contextului social

Adică atunci când postura corprală este una incorectă adesea copilul poate să perceapă diferit/deformat o imagine din câmpul lui vizual acest lucru alterând calitatea vieții atât în mediul familial cât și cel școlar si social. Deasemeni postura corporală incorectă poate schimba perspectiva spațială, de exemplu: dacă sunt aplecat în lateral nu voi putea observa  corect si la timp un obiect din sfera celelilalte laturi și este posibil să se lovească le el.

Foarte relevant este comportamentul copiilor mici, prescolari care sunt incapabili să-ți coordoneze membrele, să planifice activitățile motrice și să-și regleze controlul mișcărilor.  Acest lucru face ca adesea să aibă mișcări involuntare, dezorganizate, o postură corporală inadecvată, ba aplecată în fața ba în lateral. Deoarece deficiențele motorii pronunțate sunt forte des întânite la persoanele cu TSA ar trebui considerate un simptom de bază și o țintă pentru diagnosticarea și tratamentul terapeutic precoce.

 Postura corporală și conexiunea socială
Deși un domeniu mai slab reprezentat în cercetarile ce privesc autismul totuși sunt mulți experți care consideră că deficiențele abilităților motorii pot juca un rol în unele dintre provocările cu abilitățile sociale la copiii cu TSA.
Mai multe studii au descoperit corelații moderat ridicate între abilitățile motorii brute și sociale globale precum  și între postura corporală  de bază și abilitățile sociale generale. Aceste constatări, precum și studiile anterioare,  sugerează că băieții tineri cu  TSA cu  abilități motorii slabe au, de asemenea, abilități scăzute de socializare.
De cele mai multe ori chiar și atunci când încep să conștientizeze importanța socializării și încearcă să se integreze copiii cu TSA pot întâmpina probleme și datorită posturii corporale incorecte și a tulburărilor de coordonare motrică.
Integrarea socială are de suferit dacă postura corporală si coordonarea motrică este deficitară si acest lucru se resimte foarte tare până la excluderea copilului din grupurile de joacă. Adesea deși colegii de joacă sunt înțelegători și îcearcă să-l integreze în jocul lor pe copiii cu TSA datorită stângăciilor acestora și a întârzierior cu care reacctionează în joc ii vor abandona la scurtă vreme. De exemplu copilul cu TSA nu poate alerga fiind atent la partenerul de fotbal care aleargă cu mingea la picior și să preia și să paseze imediat unui alt partener de echipă care tocmai a apărut lateral. Pentru acest lucru este nevoie de o coordonare motrică bună si de o viteză de reactie pe măsură. Din păcate ambele sunt deficitare la copilul cu TSA și încetineala și stângăcia lui pot strica adesea jocul copiilor si aceștia oricât de binevoitori ar fi îl marginalizează pe copilul cu autism ca să poată continua jocul.
Probleme clinice cauzate de postura corporală incorectă și mersul inadecvat
Pozitia stând pe piciorul scurt se observă ușor în majoritatea cazurilor. De foarte multe ori persoanele cu TSA sau aparținătorii sunt recunoscuți ca având „mersul ciudat”. Acest mers poate fi al rezultatul discrepanței la nivelul piciorului și a problemelor senzoriale încă neexplicate.
În timp, incorectitudinea posturii corporale și a mersului incorect, atrag după sine alte probleme de sănătate si excluziune socială atât în mediul public(parc, locuri de joacă, terenuri de sport) cât și în mediul școlar(orele de sport, pauzele în care copii dezvoltă instantaneu jocuri.
Apoi, o postură corporală si o coordonare motrică incorectă indiferent de cauze(uneori postura corporală și mișcările pot fi o activitate inconștintă de reglare senzorială) scad calitatea atenției, determină o orientarea spațială deficitară sau este asociată cu o formă de hiperactivitate.
Recomandări și inetrvenții terapeutice

Dezvoltarea slabă a abilităților motorii  reduce participarea copiilor speciali la la activități fizice și sport iar asta poate crește riscul de boli legate de sedentarism precum obezitatea infantilă. Programele individualizate de activitate fizică pot îmbunătăți dezvoltarea condiției psihomotrice la  copiii cu dizabilități.  Deasemenea sporturile de echipă pot ajuta. Deși există bariere în calea practicării sportului de echipă pentru copiii cu TSA un asemenea program coordonat de către specialiți și acordat cu potențialul lor le poate permite copiilor cu TSA să-și depășească limitele și să înregistreze noi achizitii în dezvoltare.

Iată câteva idei ce pot aduce o îmbunătățire a activității psihomotrice:

  •  Primul pas pentru îmbunătățirea coordonării motrice trebuie să fie îmbunătățirea posturii corporale. Intervențiile pentru corectia mersului depind de deficinețele specifice observate.
  • Pentru problema mersului pe vârfuri copiii mici cu TSA pe lângă tratamentele fiziokinetoterapeutice este recomandat folosirea a diferite tipuri de orteze, de la foarte rigide la dispozitive mai flexibile și mai dinamice în functie de severitate si de momentul corecției. De asemenea, o metodă foarte utilă este intervenția inovatoare prin care se ridică călcâiul pentru a oferi copilului senzația că poate coborî călcâiul. În acest tratament se reduce ridicarea călcâiului la fiecare câteva luni pentru a permite copilului să se simtă confortabil coborând călcâiul.
  • Înlocuirea scaunului cu mingii kineto atunci când copilul stă așezat pentru diferite activități( TV, prânz, citit, teme la birou etc) ajută la corectarea posturii corporale.
  • Dezvoltați jocuri interactive care presupun mișcări controlate jonglând cu membrele când pe rând când ambele împreună
  • Terapia senzorială poate ajuta la creșterea capacității de coordonare si echilibru datorită reglării dezechilibrelor de procesare senzorială
Nu uitați să cereți fiecărui terapeut să includă și să lucreze psihomotricitatea copilului în planul de recuperare!
Fragment din carte în curs de apariție:
FERESTRE CĂTRE AUTISM Psih Sanda Gligu

Distribuie postarea