SYNESTEZIA ÎN AUTISM

SYNESTEZIA ÎN AUTISM

 

Sinestezia este o afecțiune în care oamenii experimentează o amestecare a simțurilor, cum ar fi degustarea cuvintelor de exemplu,  este o afecțiune frecvent  legată de autism.

Ce este Sinestezia?

Etimologic,  cuvântul „sinestezie” provine din greacă și înseamnă „a percepe împreună”. Sinestezia este un amestec al simțurilor: stimulii senzoriali specifici evocă experiențe neobișnuite, suplimentare. Mai concret toate cele 5 simțuri sunt percepute de persoană în același timp. De exemplu pentru noi  litera A este un semn grafic care corespunde unui cuvânt eventual ca formă de asociere logică în mintea noastră, pentru un synestezic litera  „A” evocă culoarea roșie; muzica provoacă culori; sau cuvântul „părinți” are gust de măr.

Sinestezia este o afecțiune în care creierul este capabil să proceseze date de la  mai multe simțuri simultan. Acest lucru se datorează faptului că are loc o activare încrucișată a zonelor învecinate ale creierului care produce o experiență de percepție simultană. De exemplu, o persoană sinestezică poate auzi sunete în timp ce vede simultan lumini sau numere colorate proiectate în spațiul înconjurător. Drept urmare, muzica devine o experiență nu numai auditivă, ci și vizuală, deoarece anumite cuvinte pot fi dotate cu o aromă, iar literele și numerele sunt întotdeauna asociate cu anumite culori. Greu de imaginat pentru cei care nu experimentează aceste senzații.

Sunt  raportate peste 60 de tipuri de sinestezie dintre care amintim pe cele mai frecvente:

  • sinestezie grafic-color: în care literele sau numerele par a fi colorate pe pagina scrisă sau vizualizate colorate în minte. Acesta este cel mai frecvent tip de sinestezie
  • sinestezie tactilă: senzațiile fizice sunt asociate cu vederea în unele părți ale corpului
  • sinestezie lexico-gustativă: când citești câteva cuvinte percepi gusturi specifice
  • sinestezie muzicală colorată: în care muzica este percepută ca niște culori  prin aer
  • sinestezie conceptuală: persoana percepe concepte abstracte, de exemplu operații matematice sau unități de timp, ca forme proiectate intern sau în spațiul înconjurător.

Aspectele acestei afecțiuni nu sunt încă pe deplin înțelese, dar sinestezia este considerată genetică și mai frecventă la femei. Există femei care au 2,3 sau chiar 4 tipuri de fotoreceptori și pot distinge culori pe care majoritatea oamenilor nu le pot distinge.  Cu toate acestea, acesta este un eveniment rar care apare, potrivit Asociației Psihologice Americane (APA), la doar aproximativ 1 din 2000 de persoane. Se găsește în principal la artiști, scriitori și muzicieni

Sinestezia și Autismul

Cercetările sugerează că sinestezia este de aproape trei ori mai frecventă la adulții cu tulburări de spectru autist decât la populația generală. Cele două condiții pot împărtăși caracteristici comune, cum ar fi rețele neuronale  neobișnuite ale  creierului, spun oamenii de știință din Marea Britanie.  Sinestezia este declanșată automat, este stabilă în timp și prevalența este estimată la 2-4% din populație.  Prevalența sinesteziei este substanțial mai mare (aproximativ 20%) în rândul persoanelor cu tulburare de spectru autist (TSA).  Co-apariția remarcabil de mare a sinesteziei și a autismului – ambele condiții relativ rare – sugerează că cele două condiții sunt legate, dar natura exactă a relației nu este necunoscută. Persoanele cu TSA prezintă frecvent hipersensibilitate sau hiposensibilitate la mediu, de exemplu hipersensibilitate la lumini strălucitoare sau culori puternice sau, dimpotrivă, caută stimulare prin implicarea în comportamente repetitive (de exemplu, fluturarea brațelor).

O mai bună înțelegere a relației dintre sinestezie, autism și atipicalități senzoriale poate elucida rolul procesării senzoriale în mecanismele autismului. Deficitul procesării senzoriale timpurii (multi) în autism este sugerat să ducă la simptome sociale [ deoarece aceste funcții cognitive complexe se bazează pe integrarea adecvată a indicilor (multi) senzoriale, de exemplu, atunci când interpretează vorbirea și integrează simultan expresiile faciale. Îngrijirea persoanelor cu autism poate beneficia de o mai bună înțelegere a simptomelor senzoriale (legate de sinestezie). Autismul și sinestezia pot împărtăși alte mecanisme: învățarea implicită, de exemplu, este modificată la ambele populații.

Studierea sinesteziei  ajută la înțelegerea modului în care oamenii cu autism experimentează viața(National Autistic Society).

Sinestezia este o afecțiune în care un simț declanșează automat altul. Unii oameni experimentează gusturile atunci când citesc sau aud cuvinte, unii percep numerele ca forme, alții văd culorile când aud muzică.

Persoanele cu sinestezie ar putea spune: „Litera q este maro închis” sau: „Cuvântul„ salut ”are gust de cafea”, de exemplu.

 Conform studiilor unul din cinci adulți cu afecțiuni din spectrului autist – o serie de tulburări de dezvoltare conexe, inclusiv autismul și sindromul Asperger – au avut sinestezie, comparativ cu aproximativ 7% dintre persoanele tipice . Sinestezia mai este denumită științific și „hiper-conectivitate  pare să implice conexiuni neobișnuite între zonele creierului care nu sunt de obicei conectate, ceea ce duce la  o confuzie a simțurilor.  O teorie despre autism este că aceasta implică supra-conectivitatea neuronilor, acest lucru explicând de ce  o persoană cu autism se concentrează pe detalii mici, dar îi este greu să vadă imaginea de ansamblu.

Posibile mecanisme neuronale

Ar putea sinestezia și autismul să fie explicate printr-un mecanism neuronal subiacent similar? Există dovezi ale hiperconectivității locale atât în ​​sinestezie, cât și în TSA (de exemplu), cu conectivitate redusă pe termen lung și recrutare îmbunătățită a zonelor ventral-occipitale în timpul efectuării sarcinilor vizuale (de exemplu ).  Acest lucru ar putea explica de ce sinestezele și indivizii cu autism excelează la sarcinile vizuale în care contextele globale, care implică feedback pe distanțe lungi, trebuie ignorate. În mod similar, atât pentru sinestezie, cât și pentru autism  au fost raportate răspunsuri atipice în sistemul vizual parvocelular, ceea ce este important pentru prelucrarea detaliilor spațiale și a culorilor. Hiperresponsivitatea sistemului parvocelular se potrivește cu o percepție sporită a detaliilor atât în ​​sinestezie, cât și în autism, precum și a numeroaselor forme de sinestezii de culoare. Un alt mecanism potențial care contribuie la ambele condiții, sinestestezie și TSA ar putea fi un echilibru perturbat al excitației și inhibării creierului. Pentru autism, excesul de excitație a fost raportat cu hiperexcitabilitate a cortexului, ducând la o vulnerabilitate crescută la epilepsie. Sinestezia color-grafic este asociată cu cortexul vizual hiperexcitabil.  Cortexul care este ușor excitat duce la niveluri de zgomot mai mari decât cele normale în timpul procesării corticale, ceea ce poate perturba dezvoltarea, deoarece selectivitatea corticală are loc prin procese de excitare și inhibare echilibrate. Supersensibilitatea la stimularea senzorială poate rezulta din cortexul hiperexcitabil. În mod similar, pentru sinestezie s-a raportat îmbunătățirea grupării locale și scăderea conectivității creierului la nivel global. În studii au fost prezentate dovezi că sinestezicii au un stil perceptual care se caracterizează prin sensibilitate atipică la mediu și o atenție sporită la detalii. Acest model seamănă cu percepția din autism. Adăugăm la corpul în creștere al literaturii care arată sinestezia și autismul împărtășesc caracteristici perceptuale și încurajăm cercetările viitoare cu privire la această relație. Înțelegerea de ce sinestezia este atât de răspândită în autism poate dezvălui mecanisme comune. Conștientizarea sinesteziei în TSA poate îmbunătăți terapiile: poate sinestezia să funcționeze ca un biomarker care să faciliteze recunoașterea anumitor subtipuri de autism, de exemplu, indivizii cu hipersensibilitate puternică? Diferențele dintre modelele de conectivitate funcțională din creier au fost legate de subtipurile de autism cu anumite relații creier-comportament,  sinestezia ar putea, de exemplu, să se raporteze la unul dintre aceste subtipuri. Recunoașterea sinesteziei la persoanele cu autism (de exemplu, prin intermediul unui chestionar simplu) poate aduce claritate asupra simptomelor senzoriale. Mai mult, sinestezia (multiplele) poate alerta îngrijitorii cu privire la posibilitatea autismului, ajutând la diagnosticarea ASD, de exemplu, la femeile unde diagnosticul ASD este adesea ratat în copilărie.

Conștientizarea relației dintre TSA și sinestezie poate ajuta la îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu TSA și poate direcționa eforturile de cercetare în înțelegerea și tratarea dereglării senzoriale în autism.

Dacă nu încercăm să înțelegem persoanele cu autism nu vom pute aniciodată să le sprijinim!

Fragment din carte în curs de apariție:

FERESRE CĂTRE AUTISM.   Psih Sanda Gligu

 

Biografie:

Molecular Autism;  R C A;

http://hdl.handle.net/11633/aab4636d

 

 #autism #centruautism #sinesteziaautism #senzorialautism #terapiiautism #autismterapy

 

Distribuie postarea