Blog

Inteligența emoțională la copiii speciali

Ce este inteligența emoțională

Conceptul de inteligență emoțională (EI), denumit uneori coeficient emoțional (EQ), a apărut în anii ’60, însă a devenit cunoscut trei decenii mai târziu, datorită lui Daniel Goleman. El a este unul dintre promotorii conceptului de inteligență emoțională și autorul a numeroase lucrări care au în centru inteligența emoțională.

Inteligenta emoțională se definește ca si capacitatea de a recunoaște și gestiona emoțiile tale și emoțiile celorlalți.

 

 

În general inteligența emoțională include o triadă de abilități necesare conviețuirii cu tine și cu ceilalți. Ele se pot fi clasificate astfel:

1.Conștientizarea emoțională, capacitatea de a recuoaște propriile emoții si emoțiile celorlalți

2. Capacitatea de a valorifica emoțiile și a le amplifica aplicandu-le pe sarcini concrete: gândirea, rezolvarea problemelor

3. Capacitatea de a gestiona emoțiile, capacitatea de a regla propriile emoții și de a fi empatic cu ceilalți: a incerca să-l consolezi, să-l înveselești.

Inteligenta emoțională(EI) se compune din cinci elemente:

I: Constiința de sine

Presupune conștientizarea propriei persoane, a propriilor sentimente și emoții – copii  care au o inteligență emoțională ridicată au, de asemenea, și un nivel ridicat al stimei de sine.  Aceștia înțeleg cum fiecare emoție  afectează atât viața lor  cât și pe ale celorlalți. Acești  copii  nu permit emoțiilor să preia controlul ci dețin controlul acestora, se recunosc fiind copiii echilibrați sau ascultători/cuminți cum mai sunt ei numiti generic in opinia publică. În cazul copiilor speciali ei nu au adesea această conștiișă de sine, nu se identifică cu ei de aceea nu răspund la nume sau se autoviolentează. Eu vor primi în programe speciale educație terapeutică care să-i ajute să-și dobândescă  acea  conștiință de sine.

II. Autocontrolul

Copii  care au capacitatea să își stăpânească gândurile și impulsurile nu vor actiona exagerat, vor înțelege consecințele actelor lor și vor analiza , vor amâna înainte de a se lansa activitate.  Acest aspect le poate fi de folos în multe situații atât în familie încă de la vârste fragede în reglarea conflicteor cu frații de exemplu, în gestionarea unui moment în care apare frustrarea că un copil are o jucărie mai frumoasă și nu i-o vor lua în grabă din mână ci vor aștepta să i-o pfere sau să-i cumpere și mama una lui, vor avea răbdare să se ridice copilul din fața sa la tobogan siapoi să se adea și el, va aștepta rândul la un joc. Pur ți simplu va înțelege atunci când este cazul să facă si cand nu se va reține. Un copil cu autocontrol este un copil mai putin tensionat, mai echilibrat intr-un cuvânt mai fericit. Copiii speciali(cu o tulburare psihologică: autism, ADHD, Down, Asperger etc) sunt în general deficitari la această arie de dezvolatre. Eu nu îsi pot gestiona fluxul emoțional fie el pozitiv(stare de bine) fie negativ si adesea eractionează distorsionat: livesc, tipă, aruncă, flutură mâinile, aleargă haotic etc. Toate aceste manifestări arată că la acel copil există o furtună emoțională  pe care nu ști esau nu o poate gestiona.

III. Motivația

Motivația este suportul oricărui tip de învățare. Datorită ei omul este perseverent în ceea ce face toată viața. Motivația are la bază:

  • curiozitate
  • dorința de întrecere, de competitivitate
  • succesul
  • satisfacția personală

Copiii  care au inteligență emoțională ridicată găsesc motivația de a face anumite acțiuni, sunt curioși în cel mai bun sens al cuvțntului, au dorința de a  se juca transformând orice în jucărie ajutându-se de ce găsesc prin preajmă pentru a construi si a atinge ce si-au propus. Au planuri pe termen  scurt, și stiu exact cie si cu ce le pot ajuta, cer acest ajutor si adesea au chiar planuri pe termen lung și se gândesc la modul în care acțiunile lor vor contribui la îndeplinirea acestora(la bunica o să  merg prin pădure și imi iau si ceva să prind fluturi etc). Cand vorbiim de copii speciali motivatia în cazul tulburărilor psihologice grave-vezi autism uneori este deficitară sau de cele mai multe ori nu există. Astfel de copii nu sunt motivați de nimic, nu i interesează nimic sau cel mult pestru cateva minute apoi se demotivează pur si simplu neducând până la capăt o activitate care sa-l satisfacă. De regulă motivația este interioară dar de multe ori ea poate fi si exterioară, ceva dinafară ne motivează/mișcă să facem ceva, să acționăm. În cazul copiilor speciali inafara trebuințelor primare motivația internă lipsește, nu sunt motivați să învețe, să se dezvolte. Atunci vom interveni prin programe specifice pentru creșterea motivației externe.

IV. Empatia

Copii  inteligenți din punct de vedere emoțional sunt mai puțin egoițti și simt empatie pentru ceilalți și pentru problemele lor, se pot pune în papucii colegului de joacă și îi înțleg stările.  Sunt buni ascultători, au capacitatea de a analiza bine și pot înțelege nevoile celorlalți. Copii cu inteligentă emoțională sunt considerați prieteni loiali. În cazul tulburărilor psihologice empatia poate fi alterată sau poate lipsi cu desăvârșire. Copii specilai au nevoie de programe dediate  prin care să înțeleagă cî tu poți simți diferit de ei în aceeași situație de exemplu.

V. Abilitățile  sociale

Copiilor cu inteligență emoțională ridicată le  este mai ușor să colaboreze și să lucreze în echipă; cel mai adesea ei pot fi lideri buni datorită abilităților de comunicare și de gestionare a relațiilor. Copii speciali au înțrzieri în dezvoltarea abilităților de relaționare socială, ei nu înțeleg adesea de ce trebuie să se joace împărțind cu tine jucăria, de ce să vii tu în vizită, de ce să te salute la venire/plecare etc. Toate aceste abilități care se dezvoltă natural la copii chiar dacă pot înregistra sincope în funcșie de mediul în care cresc, în cazul copiilor specilai nu se dezvoltă deloc sau sunt slab dezvoltate. Este extrem de important ca programele lor de recuperare să aibă parte integrantă dezvoltarea abilităților sociale, să poată înțelege gestul social si să facă primii pasi spre a avea o incluziune socială de calitate. Autoizolarea este specifică multor diagnostice de tulburări de dezvoltare psihologică si acei copii au nevoie de noi să descopere gestul de a întinde mâna, catre celălalt,  gestul de prietenie si colaborare reciprocă.

 

Psih Sanda Gligu

#inteligentaemoționalp #controlemotii #trapiecomportamentala

 

 

 

Citeste mai mult

Puncte forte ale autismului

 
Autismul este adesea definit și descris în termeni de deficite, probleme și disfuncții.  Acest lucru se întâmplă nu doar pentru a eticheta ci și pentru a determina ce tip de suport i se potrivește persoanei respective diagnosticată cu autism. Îtotdeauna aceste termene vorbesc despre ceea ce o persoană cu autism nu poate face sau, nu face la fel de bine ca și semenii săi. Acest lucru poate deveni demoralizant pentru persoana respectivă cât și pentru aparținătorii acestuia(familia). Îmbunătățirile pot fi dificil de observat și câștigurile sunt de regulă pe termene de timp lungi iar ele fiind mici par nesemnificative și evident că nu sunt punctate pozitiv. Vorbind permanent doar despre deficite asta poate afecta și stima de sine și starea de bine a unei persoane cu autism și a persoanelor din prejma sa. Cred că regândirea termenilor în care abordăm autismul va schimba și perceptia globală iar asta nu se poate face dacă nu privim anumite părți ale autismului ca pe un bun, ca pe un dat pe care alți oameni tipici nu-l au și, dacă reușim să vedem persoana din aceste unghiuri ea poate fi doar diferită de noi si asimilată ca atare.
 
PUNCTE FORTE AUTISM:
1. Atenție la detalii – există o calitate superioară atât în amănunte, cât și acuratețea centrată în jurul detaliilor specifice pe care noi, cei tipici, în cele mai multe cazuri nu le vom observa.  Acest lucru poate fi un plus real în locuri de muncă care necesită această abilitate, cum ar fi controlul calității de exemplu.
2. Focusare intensă pe zone de interes  – nivelul de concentrare poate fi foarte ridicat pe zone de inters profund, fără a mai ține cont de alți factori ceea ce poate în anumite condiții să fie un mare plus. 
3. Abilități de observare  – există o ascultare, învățare, abordare a învățării. De exemplu un copil cu autism va observa de mai multe ori o activitate înainte de a participa la ea comparativ cu colegii lui tipici, dar atunci când se alătură, poate face sarcina foarte bine.
4. Memoria/memoria vizuală – memoria pe termen lung este excelentă, cu reamintire superioară. Putem fi uimiti de acuratețea cu care un autist va povesti despre lucruri intâmplate cu mult timp în urmă mai ales dacă sunt din zona lui de interes.
5. Aptitudinile vizuale – tind să fie studenții vizuali ideali și mai ales la concentrarea pe detalii. 
6. Expertiza – pot avea cunoștințe aprofundate pe un subiect, o zonă, o abilitate
7. Abordare metodică – procesele de gândire sunt analitice; poate localiza modele și repetări. Știința, matematica și muzica sunt arii care au asemenea tipare tipare în ele. Organizarea și clasificarea utilizează aceste abilități si vom putea observa copii cu autism transformând numeric o situație.
8. Abordări noi – procese de gândire unice și soluții inovatoare. Pot avea idei, pot face conexiuni care depășesc aria dezvoltării colegilor
9. Creativitatea – o imaginație și o expresie distinctivă a ideilor. 
10. Tenacitate și reziliență – determinare și opinii provocatoare. Pentru ei este mai dificil să-i întrerupi,   odată setați nu se vor opri până când nu vor fi finalizat ce și-au propus iar asta poate fi fructificat cu succes într-un job.
11. Acceptarea diferențelor – mai puțin probabil să îi judece pe alții; să pună la îndoială normele lor de a fi/de a se comporta. Ei iubesc oamenii pentru cine sunt.
12. Integritate – cinstiți și loiali. Ei nu știu să mintă, nu se vor preface, nu vor face lucruri de complezență și asta te va face să știi mereu unde te situezi față de ei, în comparație cu cei mai mulți din semenii noștri cu dezvoltare neurotipică cu care ești adesea nevoit să desfaci țesături complexe pentru a afla unde te situezi real.
 
Gândirea prin aspectele pozitive ale autismului poate schimba părerea unui potențial prieten, vecin, angajator; poate deschide ușile către noi oportunități; poate face comunitatea mai flexibilă atunci cand vine vorba de incluziune și poate schimba modul în care sprijinim persoanele cu autism acasă, la școală și în comunitate.  Construim împreună un mod diferit de a vedea, trăi, simți și asta va aface lumea mai bună!
 
Fragment din carte în lucru: Ferestre  către AUTISM   Psh Sanda Gligu
 
Biografie: Temple Grandin Thinking in Pictures 
 
#autism #puncteforteautism #gandimdiferit #cartiautism
Citeste mai mult

ABILITĂȚILE MOTRICE ÎN AUTISM- POSTURA CORPORALĂ

 

POSTURA CORPORALĂ ÎN AUTISM

Controlul postural(pozitia corpului) corect necesită o integrare completă a intrărilor somatosenzoriale, vestibulare și vizuale, arii unde autismul înregistrează o zonă importantă de perturbări în dezvoltare.
În general, copiii cu TSA se pot deosebi de copiii cu dezvoltare tipică după modul în care receptează si reactionează la perturbările senzoriale vizuale și auditive dar și tactile sau ofactive adesea( se apleacă, se balansează in fața/spate/lateral etc). Persoanele cu autism în diferite condiții prezintă o instabilitate posturală mai mare atunci când intrările somatosenzoriale sunt resticționate sau limitate. Deasemeni perturbările senzoriale agravează controlul postural al băieților mai mult decât al fetelor. De menționat: copiii cu TSA tind să se bazeze mai mult pe informații senzoriale, cum ar fi stimularea vizuală, pentru a menține controlul postural în echilibru, ceea ce explică de ce adesea pozitia ortostatică este incorectă. Deficiențele de control postural urmăresc copii cu autism de la vârstă fragedă până la copilărie și chiar mai târziu. Copiii cu TSA prezintă o stabilitate posturală dinamică și statică scăzută, echilibru funcțional și performanțe motorii slabe. Copiii cu TSA pot fi deosebiți de copii cu dezvoltare tipică după modul de reactionare atunci când informațiile senzoriale sunt perturbate. Posturografia efectuată la copiii cu autism arată că în condiții de provocări senzoriale aceștia prezintă o instabilitate posturală mai mare atunci când intrările somatosenzoriale sau proprioceptive sunt restricționate.
Copiii cu autism își corectează postura corporală târziu dar nu ating în general ca adult postura corporală corectă datorită modificărilor structurale ale creierului care însoțesc diagnosticul de autism. Desensibilizările senzoriale, terapiile de automanagement al nivelului de stress generat de aria senzorială pot îmbunătăți statusul postural al copilului cu autism.

Psh Sanda Gligu

Surse biografice:

1. Developmental Disabilities Monitoring Network Surveillance Year Principal I, Centers for Disease C, Autism. Prevalence of autism spectrum disorders–Autism and Developmental Disabilities Monitoring Network, 14 sites, United States, 2008. MMWR Surveill Summ. 2012;61(3):1–19. [PubMed[]
2. Matson JL, Kozlowski AM. The increasing prevalence of autism spectrum disorders. Res Autism Spectr Disord. 2011;5(1):418–25. doi: 10.1016/j.rasd.2010.06.004. [CrossRef[]
3. American Psychiatric Association . Diagnostic and Statistical Manual of Mental . 4th ed. Washington DC: American Psychiatric Association; 2000. []
4. Ming X, Brimacombe M, Wagner GC. Prevalence of motor impairment in autism spectrum disorders. Brain Dev. 2007;29(9):565–70. doi: 10.1016/j.braindev.2007.03.002. [PubMed] [CrossRef[]
5. Fournier KA, Hass CJ, Naik SK, Lodha N, Cauraugh JH. Motor coordination in autism spectrum disorders: a synthesis and meta-analysis. J Autism Dev Disord. 2010;40(10):1227–40. doi: 10.1007/s10803-010-0981-3. [PubMed] [CrossRef[]
6. Teitelbaum P, Teitelbaum O, Nye J, Fryman J, Maurer RG. Movement analysis in infancy may be useful for early diagnosis of autism. Proc Natl Acad Sci U S A. 1998;95(23):13982–7. [PMC free article] [PubMed[]
7. Flanagan JE, Landa R, Bhat A, Bauman M. Head lag in infants at risk for autism: a preliminary study. Am J Occup Ther. 2012;66(5):577–85. doi: 10.5014/ajot.2012.004192. [PubMed] [CrossRef[]
8. Esposito G, Venuti P, Maestro S, Muratori F. An exploration of symmetry in early autism spectrum disorders: analysis of lying. Brain Dev. 2009;31(2):131–8. doi: 10.1016/j.braindev.2008.04.005. [PubMed] [CrossRef[]
9. Travers BG, Powell PS, Klinger LG, Klinger MR. Motor difficulties in autism spectrum disorder: linking symptom severity and postural stability. J Autism Dev Disord. 2013;43(7):1568–83. doi: 10.1007/s10803-012-1702-x. [PubMed] [CrossRef[]
10. Downey R, Rapport MJ. Motor activity in children with autism: a review of current literature. Pediatr Phys Ther. 2012;24(1):2–20. doi: 10.1097/PEP.0b013e31823db95f. [PubMed] [CrossRef[]
11. Emck C, Bosscher R, Beek P, Doreleijers T. Gross motor performance and self-perceived motor competence in children with emotional, behavioural, and pervasive developmental disorders: a review. Dev Med Child Neurol. 2009;51(7):501–17. doi: 10.1111/j.1469-8749.2009.03337.x. [PubMed] [CrossRef[]
12. Esposito G, Venuti P. Symmetry in infancy: analysis of motor development in autism spectrum disorders. Symmetry. 2009;1(2):215–25. doi: 10.3390/sym1020215. [CrossRef[]
13. Teitelbaum O, Benton T, Shah PK, Prince A, Kelly JL, Teitelbaum P. Eshkol-Wachman movement notation in diagnosis: the early detection of Asperger’s syndrome. Proc Natl Acad Sci U S A. 2004;101(32):11909–14. doi: 10.1073/pnas.0403919101. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef[]
14. Bhat AN, Galloway JC, Landa RJ. Relation between early motor delay and later communication delay in infants at risk for autism. Infant Behav Dev. 2012;35(4):838–46. doi: 10.1016/j.infbeh.2012.07.019. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef[]
15. Kohen-Raz R, Volkmar FR, Cohen DJ. Postural control in children with autism. J Autism Dev Disord. 1992;22(3):419–32. [PubMed[]
16. Memari AH, Ghanouni P, Shayestehfar M, Ziaee V, Moshayedi P. Effects of visual search vs. auditory tasks on postural control in children with autism spectrum disorder. Gait Posture. 2014;39(1):229–34. doi: 10.1016/j.gaitpost.2013.07.012. [PubMed] [CrossRef[]
17. Molloy CA, Dietrich KN, Bhattacharya A. Postural stability in children with autism spectrum disorder. J Autism Dev Disord. 2003;33(6):643–52. [PubMed[]
18. Fournier KA, Kimberg CI, Radonovich KJ, Tillman MD, Chow JW, Lewis MH, et al. Decreased static and dynamic postural control in children with autism spectrum disorders. Gait Posture. 2010;32(1):6–9. doi: 10.1016/j.gaitpost.2010.02.007. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef[]
19. Minshew NJ, Sung K, Jones BL, Furman JM. Underdevelopment of the postural control system in autism. Neurology. 2004;63(11):2056–61. [PubMed[]
Citeste mai mult

Cum diferă AUTISMUL la fete

CUM DIFERĂ AUTISMUL  LA FETE

Timp de mulți ani, autismul a fost considerat o tulburare exclusiv a băieților.
Deși băieții datorită severității simptomelor sunt diagnosticați mai devreme și mai des decât fetele, există dovezi din ce în ce mai mari că autismul la fete este adesea ratat ca diagnostic sau diagnosticarea se face mult mai târziu.
Acest lucru înseamnă că în loc de raportul de 1 la 4, așa cum se credea inițial, există dovezi care atestă că raportul este mult mai apropiat de 1 la 2.
De ce este mai rar diagnosticat la fete autismul?
Unul dintre motivele principale pentru care autismul este adesea ratat ca diagnosticare la fete este că fetele par să fie foarte bune în ascunderea semnelor și simptomelor.
Fetele mai în vârstă și cele cu forme mai ușoare de autism par să fie în măsură să copieze ceea ce fac colegii lor și să încerce să muncească din greu pentru a se „potrivi” cu prietenii lor ceea ce nu întâlnim la băieți.
De asemenea, pentru că ni s-a spus întotdeauna în mod greșit că autismul este o „afecțiune a băieților”, de multe ori oamenii nu sunt în căutarea simptomelor la fete.
Prin urmare, o fată care are probleme să își facă prieteni și să citească exprimarea cu ajutorul limbajului mimicogestual s-ar putea interpreta că este timidă sau introvertită ceea ce pe un băiat l-ar scoate în evidență mai uțor ca simptomatologie. Sau , despre o fată cu un interes obsesiv în colectionarea obiectelor, jucăriilor moi, se poate spune că se preface în joacă. Dacă avem un comportament hipotom, pasiv poate fi considerat ca și cumințenie feminină în timp ce întâlnit la un băiat este mai alarmant și crește adrsabilitatea catre specialiști.
Un alt lucru este că, în timp ce autismul este diferit pentru fiecare persoană, se pare că se prezintă puțin diferit la fete (în special la cele cu abilități lingvistice foarte dezvoltate).
De exemplu, fetele au comportamente repetitive mai puțin severe decât băieții iar întârzierile de dezvolatre sunt mai repede recuperate decât la băieți.
Toate acestea împreună înseamnă că fetele zboară adesea pe sub radarul diagnosticării. Prin urmare, uneori pentru o fată va dura mai mult timp pentru a primi un diagnostic de autism, altele nu primesc un diagnostic până când nu ajung la vârsta adultă iar altele deloc.

Citeste mai mult

10 PAȘI PENTRU ORIENTAREA TEMPORALĂ LA COPII SPECIALI!

 

ȘI COPIII SPECIALI POT
10 PAȘI PENTRU DEZVOLTAREA TEMPORALĂ LA COPII SPECIALI

1. Implementați orietarea copilulului în raport Zi/Noapte
2. Orientați copilul în raport cu părțile principale ale zilei(dimineata, prînz, seara)
3. Asociați cele mai importante activități specifice părților zilei
4. Asociați orele specifice părților zilei
5.Desenati un ceas cu ore și minute
6.Copilul va îvăța ca ora este cu linia mică și minutul cu linia mare
7.Notati cele mai importante fragmente de zi cu roșu(și 30, și jumătate, fix, și un sfert, fără un sfert)
8.Faceti exercitii cu fișe/suport vizual în care copilul să completeze în scris sau oral ora sau liniile specifice orei indicate de dvs
9.Completați pe ceas minutele din intervalul 15/30 minute
10.Generalizați cerând copilului să vă spună pe ceas ce oră este inițial cu suport vizal apoi îl scoateți treptat.

 

 

Citeste mai mult

CÂT DE DES TREBUIE SĂ ÎMBRĂȚIȘEZI COPILUL TĂU?

Poate să pară ciudat să atribui un număr de câte ori să-ți îmbrățișezi copilul, s-a stabilit că cel puțin 8-12 îmbrățișări sunt esențiale zilnic. Acestea pot fi rapid, sau un drăguț frumos, sau o simplă îmbrățișare dimineață. Cheia este să petrecem timp fizic , profund și implicat împreună cu copilul  pentru o sănătate fizică și psihică!

1. Stabiliți o conexiune interioară, vă conectați real cu copilul

Atunci când o persoană care răsfață sau este răsfățat într-o îmbrățișare îndelungată cu cineva drag  timpul stă în loc, nu se mai pot gândi la altceva și doar starea dată de îmbrățișare contează.  Aceaste momente vă pot permite să vă conectați  realmente cu copilul dvs. și să vă bucurați  de cât de bine cum se simte celălalt.  În timpul îmbrățișării are loc și un transfer de empatie.

2. Îmbrățișarea învață copilul să dea și să primescă

În timp ce mulți copii(și mai cu seamă copii speciali) au probleme în perioada de formare cu înțelegerea modului de a-și împărtăși propriile  stări,  de a împărți propriile jucării sau de a oferi o jucărie  unui alt copil din grup, o îmbrățișare poate începe să stabilească această emoție treptat. Uneori, copiii nu vor să fie îmbrățișați și ei, vor doar să ofere.  Este complet bine și puteți încerca din nou în alt moment. În timp ce îmbrățișarea este un act de a da, este și un act de primire și ambele persoane trebuie să împărtășească acest lucru(vedem adesea părinți care forțează copii să îmbrățișeze un alt copil ceea ce poate răni emoțional un copil, el poate interpreta că nu contează ce simte el).  Nu forțați copilul  să vă îmbrățișeze  ci arătații dragostea necondiționat și copilul dvs. vă va surprinde cu o îmbrățișare când vă așteptați cel mai puțin.

3. Îmbrățișarea este o relaxare simplă a mușchilor corpului

Transferul empatiei care rezultă dintr-o îmbrățișare relaxează întreg corpul bursc,  permițând mușchilor să-și piardă tensiunea. Cu toții am avut surpriza  să  vedem cum o simplă îmbrățișare ne-a schimbat ziua sau ne-a făcut să uităm de dureri sau de probleme. Îmbunătățirea stării de spirit influențează metabolismul, ceea ce poate ajuta și la îmbunătățirea circulației sângelui.

4. Reducerea substanțială a stresului

Există un motiv puternic pentru care medicii, psihologii  și asistenții  insistă ca bebelușii să fie luați în brațe imediat după naștere de catre mamă. Asta ajută la echilibru emoțional al copiului, crează sentimentul de siguranță si reduce stresul. Ei bine, același motiv se aplică și pentru îmbrățișări, chiar dacă contactul este diferit beneficiile se păstrează. Sentimentul de a avea pe cineva aproape de tine – în special pe cineva caruia îi pasă de tine – sfârșește, de asemenea, să declanșeze eliberarea de oxitocină în corp, care joacă un rol vital în reducerea stresului si creșterea stării de spirit pozitive.

5. Consolidarea imunității organismului

Nu, aceasta nu este o statistică a medicamentului alternativ, ci un fapt medical dovedit. Modelul de a da o îmbrățișare este ceea ce implică direct sistemul imunitar. Deoarece o îmbrățișare sfârșește cu o persoană care aplică presiune asupra sternului celeilalte persoane, această presiune ajunge și prin stimularea glandei timusului localizate în aceeași regiune. Această glandă este responsabilă pentru menținerea nivelului optim de anticorpi și celule albe din sânge, ceea ce vă  ajută să vă protejați de orice infecții și boli.

6. Te face să te simți fericit instantaneu

Nu lăsați o îmbrățișare cu un zâmbet mare? Acest lucru este absolut natural și o simplă îmbrățișare poate face minuni în reducerea oricărei furii sau a sentimentelor de singurătate prin creșterea imediată a nivelului de serotonină.

7. Ajută la creșterea autodisciplinei

Oricât de surprinzător ar părea, îmbrățișarea îi ajută pe copii să-și înțeleagă greșelile și comportamentul eronat mult mai bine decât folosirea unui băț sau administrarea unei pedepse. Este necesar copiii să știe că, în ciuda greșelilor lor, ei sunt încă iubiți și doriți . Acest lucru îi va face să accepte mai mult sfaturile tale ca părinte!

8. Crește comunicarea părinte copil

De multe ori, copiii, precum și adulții, pot avea dificultăți în a transmite modul în care se simt. Motivele din spatele necomunicării  ar putea fi de asemenea copilărești  cum ar fi teama că ar putea fi ridiculizați sau pedepsiți.  Acolo unde cuvintele ar putea eșua, o îmbrățișare simplă poate aduce liniște și empatie, permițând copiilor să se deschidă cu ușurință și să vă povestească fără să-i cereți dvs asta. Acesta este cel mai eficient mod de deschiderea comunicării.

9. Dezvoltă o  stimă de sine sănătoasă

Tendința de a împărtăși iubirea cu încredere și fără teamă este ceea ce ajută un individ să se simtă bine cu sine. Primirea unei îmbrățișări face ca un copil să se simtă validat, în timp îl face să se simtă bine și  atunci când îl dă și altcuiva o îmbrățișare. Acest lucru poate insufla un sentiment al valorii încrederii în sine.

10. Elimină teama și  sentimentul  de siguranță

Copiii noștri trebuiesc  pregătiți  pentru  marea lume  diferită, diversă, dificilă și uneori dură. Oricât de încrezători ar părea, fiecare persoană își dorește un loc în care să poată fi sigură că este în siguranță. O îmbrățișare simplă poate aduce această emoție și poate înlătura din interior orice sentiment de teamă nefondată. Căldura siguranței tale este confortul pe care copilul îl va purta permanent cu el!

Câteva sfaturi utile pentru părinți pentru a vă asigura mereu de faptul că  copilul dvs. primește suficient de multă îmbrățișare într-o zi:

Integrarea îmbrățișărilor în obiceiurile de zi cu zi este o modalitate bună de a comunica

  • Faceți un obicei din a vă îmbrățișa copilul când se trezește
  • Lasați-l să vă îmbrățișeze când urcă în mașină sau intră în grădiniță/școală
  • Primul lucru când vă regăsiți: Dă-i o îmbrățișare strânsă după ce se întoarce acasă de la grădinițășcoală
  • Îmbrățișați-vă și gâdilați-vă  unii pe alții  înainte de a culcare
  • Dă-i micuțului tău o îmbrățișare strânsă atunci când manifestă un comportament bun
  • Dați-i copilului o îmbrățișare imediat ce a cerut scuze pentru un comportament neplăcut
  • Folosiți balsamul unei îmbrățișări dacă micuțul dvs. începe să plângă
  • În cazul în care sfârșești prin a-ți zgâlțâi copilul, urmărește imediat o îmbrățișare

Vă îmbrățișez cu drag!

SANDA GLIGU

Psiholog cu dublă competență: Psihologie Clinică și  Psihologie Educațională, Consiliere Școlară și Vocațională

Citeste mai mult

IMPORTANȚA JOCULUI ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI

Friedrich Froebel, un educator german, personalitatea care a creat conceptul de „grădiniță”, a considerat că: „jocul este cea mai înaltă expresie a dezvoltării umane în copilărie, căci este expresia liberă a ceea ce este în sufletul unui copil”.

Ce anume dezvoltă jocul la copii:

  1. Dezvoltare fizică jocul activ folosind mușchi mari și mici, cum ar fi urcare, alergare, jocuri cu mingea, săpatul cu lopățica, sărituri și dans ajută la dezvoltarea fizică armonioasă.
  2. Dezvoltarea socială și emoționalăjocul dramatic și imaginativ, jocul de rol poate dezvolta abilități și valori sociale și emoționale pozitive.
  3. Dezvoltarea cognitivăatunci când copilul tău se joacă individual și cu alții, abilitățile lor cognitive, cum ar fi gândirea, amintirea, învățarea și acordarea atenției înregistrează o dezvoltare.
  4. Dezvoltarea alfabetizării și a calcululuijocul necesită gândire, limbaj, interacțiuni, curiozitate și explorare.
Un copil sănătos este cel care petrece timp de calitate cu părinții lui!
Psh Sanda Gligu
Pentru a putea ajuta copilul dvs. să se dezvolte armonios, vă întindem o mână și prin cursuri: grup socializare, cursuri de pian,cursuri de pictură și grup dezvoltare emoțională și personală; cursuri de engleză.
Cursurile se pot și ON LINE!
Puteți să ne cotactați prin:
Tel: 0749778050
E-mail: office@autismartaadhd.ro
adhd.autism@yahoo.com
Citeste mai mult