Deseori părinții copiilor speciali după aflarea diagnosticului se simt izolați, abandonați, sleiți, lipsiți de perspective, toate doar pentru că deși au un copil diferit, nu-i învață nimeni cum să se comporte și să se simtă în acest nou ,,diferit”.
Părinții copiilor speciali au nevoie să fie îndrumați, să fie sprijiniți mai mult decât ceilalți părinți și mai presus de orice au nevoie să fie înțeleși de cei din jur.
Pentru a putea fi înțeleși de ceilalți este obligatoriu să se înțeleagă ei înșiși, să-ți înțeleagă nevoile suplimentare și să le armonizeze cu restul vieții lor pentru că cealaltă parte din vaița lor din nu încetează să existe după diagnostic și starea de bine este influențată de modul în care organizează și armonizează toate părțile: mamă/tată special, soție/soț, femeie/bărbat, prieten/ă, vecin/ă, angajat/ă, antreprenor/antreprenoare etc.
Iată câteva idei de lucruri pe care este bine să le audă orice părinte de copil special pentru a-și păstra o stare de spirit bună
1) Nu ești singur!
Este posibil să nu existe altcineva cu exact aceleași tipuri de simptome ca și copilul dvs., dar, sigur există persoane cu probleme similare. Găsește-i pe acei oameni! Poate nu ai întâlnit niciodată pe nimeni cu toate aceleași provocări ca și copilul tău, dar fii sigur că există o rețea puternică de părinți creată în spatele copiilor speciali. Ai grijă să nu iei totul personal, fiecare copil este totuși unic, ia ce te ajută și lasă în urmă ce nu-ți trebuie, mai ales ce te deranjează!
2) Și tu meriți să fii îngrijit.
Suntem plasați într-o poziție care ne solicită să îngrijim aproape constant pe alții. Cu toate acestea, tot ai nevoie și merită să fii îngrijit. Aceasta presupune să le cereți prietenilor sau familiei să aducă o masă din când în când, sau să mergeți la o pedichiură, la o petrecere sau orice altceva vă place să faceți. Fă-ți timp pentru orice te face să te simți special și îngrijit vei vedea că merită!
3) Nu ești perfect – și asta e ok!
Nimeni nu este perfect. Cu toții facem greșeli. Putem alege să plângem sau să mergem mai departe! Încercați să vă schimbați gândirea, poate că a existat un motiv bun pentru care ați făcut un lucru pe care apoi îl regretați, dar atunci, în momentul acela, a fost ce ai gândit tu mai bine. Acum că ți-ai dat seama schimbă dar nu te biciui, e firesc să mai și greșim iar tu, părinte special ai motive suplimentare care te pot face să mai ratezi uneori, dar e ok!
4) Ești un supererou, știai nu?
Nu puteți sări peste munți sau să alergați mai repede decât sunetul, dar sunteți totuși un super-erou. În fiecare zi, tu, părinte special, gestionezi situații pe care un părinte obișnuit le-ar crede imposibil de gestionat. Țineți copiii hiperactivi și/sau agresivi în timpul unor proceduri medicale, aveți de-a face zilnic cu crize de tantrum și agresivitate. Și, de cele mai multe ori reușești să-i calmezi, tu rămânând calmă și stăpână pe situație. Zilnic îți încurajezi copilul să facă lucruri pe care poate unii medici ți-au spus că nu vor face niciodată, dar tu nu ai renunțat niciodată la speranță și urci. Ești terapeut, asistent medical, medic, prieten și confident. Nu ești un părinte obișnuit, tu ești un supererou!
5) Jocul este terapie.
Da, acest lucru este diferit de terapia prin joacă. După terminarea ședințelor de la terapie, caută pentru copilul tău, activități extra-curriculare care să ofere beneficii terapeutice. Să înoate, să alerge într-o echipă pe pistă, să joace paintball, dans, karate etc. Nu uita, toate acestea sunt terapie pentru copilul tău. Învață, se distrează și devine mai cooperant, mai integrat, mai puternic.
6) Fă-ți timp să te bucuri de copii
Super părinții tindem să fim destul de ocupați și deseori peste program. Cu toate acestea, deși totul din calendarul dvs. este important, este de asemenea important să vă faceți timp să vă jucați, să râdeți, să fiți proști și să vă bucurați doar de copiii voștri. Citiți-le, îmbrățișați-vă cu ei, interacționați cu ei cu ceea ce este important în lumile lor. Faceți amintiri în afara zidurilor casei și asta e o formă de terapie.
7) Veți fi obligat să luați decizii de inimă.
Va trebui să luați decizii dureroase care vă rănesc inima și vă lasă să vă puneți la îndoială tot ce credeați că știți sau ați înțeles. Dar nu uitați niciodată că faceți tot posibilul! Dacă vă pedepsiți, că sunteți vinovați că ați luat aceste tipuri de decizii, ele pot deveni cu adevărat copleșitoare pentru dvs. la un moment dat. Vorbește despre secretele tale, dar alegeți oamenii, ai grijă să nu te rănească! Faceți copilul să meargă mai departe oricum! Pare ușor de spus și greu de făcut dar merită!
8) Nu o vei face întotdeauna bine.
Multe dintre alegerile pe care ești forțat să le faci nu au un răspuns corect, ci doar cea mai mică dintre alegerile greșite dure și dureroase. Vei face tot posibilul, dar nu o vei înțelege întotdeauna, indiferent de câte nopți nedormite petreci agonizând în legătură cu modul de gestionare a unei situații.
9) Învață să te ierți.
Da, vei înșela uneori așteptările tale sau ale celor dragi, în ciuda celor mai bune intenții. Niciun fel de tortură nu te va face să te simți mai bine și nici nu te va ajuta să faci alegeri mai bune. Amintiți-vă că multe dintre cele mai dure decizii din viața aceasta nu au un răspuns corect.
10) A fi părinte este o misiune grea. A fi părinte pentru un copil cu nevoi suplimentare este cumplit de greu .
Munca unui părinte special nu este doar grea, poate fi, de asemenea, extrem de plină de satisfacții. Părinții speciali pun mai multă pasiune în tot ce fac și aproape întotdeauna asta le face viața mai interesantă. Cum dincolo de furtună apare soarele, odată cu provocările vin și recompensele, și atunci tu știi să te bucuri de fiecare pas! Uneori poți fi dezamăgit, trebuie să îți cauți recompensele în inimă, ele vor fi mereu acolo dacă le cauți.
11) Creșterea copilului cu nevoi speciale este ca un adevărat maraton.
Este știut principiul conform căruia pentru cei care încearcă să câștige un maraton, nu există pauze! Dacă vrei să rămâi în cursă, mănânci, bei și chiar îți faci nevoile în timp ce alergi. Din păcate un maraton are stabilit clar un moment de finiș, maratonul părinților speciali va continua pentru viitorul previzibil și nu numai. Așa că amintiți-vă, nu este nevoie să câștigați, ci ajungeți până la capătul maratonului!
12) Nu vă pierdeți.
Suntem multe lucruri, a fi părintele unui copil cu nevoi speciale face parte din identitatea noastră. Dar nu ar trebui să fie doar identitatea noastră. Când vă concentrați toată viața, toate contactele, tot ce vă aflați în jurul copilului și nevoile lor, cine sunteți, vă puteți pierde. Găsiți lucruri din viața dvs. pe care le faceți plăcere, un pahar de vin, un hobby, cumpărături pentru dvs., bârfă dacă asta vă face bine.
13) Păstrează-ți simțul umorului.
Umorul te poate salva, auto-umorul te poate salva. Anumite probleme ale tale pot împovăra oamenii , îi pot dezechilibra pentru că nu sunt pregătiți și nu uita că și ei au probleme. Dacă nu ești atent, poți deveni prea sensibil la atât de multe lucruri, poți vorbi mereu de problemele tale încât oamenii încep să evite compania ta. Multe expresii ,,hai că mă sună cineva; mă grăbesc; mai vorbim etc.” sau colocvii precum „Aproape că am avut un accident vascular cerebral” sau „Aproape că am avut un atac de cord” pot fi semne că oamenii deși vă iubesc aleg să se protejeze fără să vă jignească!
14) Sărbătoriți lucrurile mărunte!
Lăudați-vă de acele realizări care ar putea părea mici, nesemnificative pentru alții, dar care sunt imense pentru copiii noștri! Copiii noștri se dezvoltă în propriul ritm, învață multe abilități mult mai diferit, poate mai târziu, iar pe unele nu le stăpânesc niciodată. Fă pa, arătatul cu degetul, săritul într-un picior sau mersul pe tricicletă, un cuvânt, o propoziție, un zâmbet, o îmbrățișare, oricare din aceste mici victorii merită sărbătorite, împărtășește-le cu cei care te iubesc și cu copilul tău.
15) Nu lăsați părinții tipici să vă dărâme.
Știu cât de greu este să auzi de la părinți că copilul lor cu șase luni mai mic decât al tău merge și al tău nu. Uneori te simți rănit când străinul bine intenționat care întreabă de ce copilul tău de 2 ani nu vorbește, flutură mâinile învârtindu-se mai degrabă decât să se alerge cu ceilalți copii. Încercați să vă amintiți că acestor oameni le lipsește contextul în care părinții speciali trăiesc în mod constant. Explicați, învățați, aveți răbdare, creșteți conștientizarea celor care pur și simplu nu-l înțeleg. Și amintiți-vă, părinții tipici merită dreptul de a se lăuda și ei, iar mândria lor față de realizările copilului lor nu este menită să fie o lovitură pentru copilul tău uimitor!
16) Nu comparați.
Aceasta este o altă provocare, oameni frumoși, dar merită munca! Toți copiii sunt diferiți, tipici sau speciali și vor crește și se vor dezvolta fiecare în ritmul lui. Dacă o etapă de dezvoltare nu este îndeplinită așa cum credeți că ar trebui să fie, discutați cu siguranță cu terapeutul, coordonatorul copilului dumneavoastră. Compararea, frații, verii, copiii din clasa, sau chiar compararea copiilor din același tip de handicap rareori vă ajută să vă simțiți mai bine. Nu uitați copilul dvs. este unic și va avea propriile sale puncte forte și provocări!
17) Nu uita să-ți faci timp pentru căsătoria ta.
Căsătoria este un drum greu, dar când ești părinte special el devine și mai greu. Creșterea unui copil este o muncă grea dar, creșterea unui copil cu nevoi speciale este o muncă titanică, punct! Pentru cei dintre voi care sunt căsătoriți sau într-o relație, faceți-vă timp pentru relația voastră, luați-vă uneori (deși vă puteți simți vinovați) pauze doar pentru a vă hrăni relația, faceți o pauză pur și simplu departe de copiii voștri după ce v-ați asigurat că sunt în siguranță.
20) Instinctele tale nu te mint, ai încredere în ele
În jurul tău, de la familie, prieteni, vecini, cunoscuți sau necunoscuți, toți îți pot spune la un moment dat ce e mai bine pentru copilul tău. Dar tu îți cunoști cel mai bine copilul tău! Familia, medicii, profesorii, terapeuții sunt resurse minunate, dar dacă nu simți că ești auzit sau dacă nu sunt satisfăcute nevoile copilului tău, este foarte rezonabil să renunți politicos la părerile lor. Nu vă fie frică să luptați pentru copilul dvs. și pentru nevoile lui. Toți cei ce fac parte din mediul tău, ce te ajută pot fi bine intenționați sau experți în domeniile lor, tu ești expertul copilului tău.
Autor, Sanda Gligu, psiholog care din 2005 lucrează cu copii speciali si părinții lor.
Este președinte fondator ARTAADHD din 2012, psiholog cu dublă competență, psiholog clinician și psiholog educațional, expert în psihologie judiciară, cu multiple formări și lucrări științifice naționale și internaționale în autism și comorbiditățile lui. Formator și lector pentru specialiști la început de drum, cadre didactice și părinți. Coordonator al programelor de evaluare, recuperare terapeutică și incluziune socială pentru copiii afectați de autism sau alte tulburări psihologice grave începând din 2008. Militant civic activ pentru conștientizare și incluziune socială a copiilor și tinerilor speciali, inițiator a multor proiecte inovative pe incluziune socială și educație specială/incluzivă.
Te așteptăm la cursurile noastre să aflăm împreună cum să facem o lume mai bună pentru tine și copiiii noștri speciali!
Relații și înscrieri la tel: 0723361199
www.autismartaadhd.ro
#părintespecial #părinte #copiispeciali #educațiepaentală #curspărintespecial #autism #Down #parintesupererou