Autor - admin

Teoria minții în AUTISM

                   TEORIA MINȚII și ABILITĂȚI SOCIALE
Autismul, ca multe ale tulburări psihologice are asociat, în primul rând, dificultăți de relationare socială, lipsa reciprocității sociale. ToM(Teoria miinții) a arătat prin cercetări că persoanele cu tulburare din spectrul autist (TSA) au dificultăți profunde în a înțelege mintea altor oameni – emoțiile, sentimentele, credințele și gândurile lor. Deși probabilitate aca două persoae cu autism să prezinte  același grup de trăsături, totuși , există un element pe care îl recunosc ca fiind profund diminuat  toate persoanele cu Autism.  Acest element se numește „teoria minții”.
Ce este teoria minții?
Reprezintă  capacitatea unei persoane de a-și imagina viața interioară a altei persoane. Aceasta include să înțelegi de ce o persooană face ceva, cum s-ar putea simți cineva într-o anumită circumstanță/dacă simte diferit de tine, ce ar putea fi important pentru acea persoană: pe scurt, este capacitatea de a te pune în mintea altei persoane și de a vedea lumea din punctul de vedere al acelei persoane.  Teoria minții înseamnă a putea crea o teorie despre modul în care funcționează mintea altei persoane.

Teoria minții oferă baza pentru empatie , deoarece dacă poți sî te pui  în pielea altcuiva, devii și capabil, prin extensie, să simți orice durere sau încântare pe care o experimentează persoana respectivă. Înțelegi motivația. Obțineți o privire de frici și antipatii. Îl cunoști pe cealalt persoană din interior spre exterior.

Potrivit specialistului în autism Simon Baron-Cohen, persoanele autism/ sindrom Asperger care  au de obicei acces întârziat sau nu au acces la acest fenomen de comunicare umană  au și o problemă care se numește orbire mentală. Deoarece comunicarea interpersonală este de aproximativ 65% nonverbală, puteți observa rapid că neputința de a formula o teorie a minții lasa aceste persoane într-un dezavantaj  în relația cu ceilalți, deoarece comportamentul altor persoane nu are sens pentru ei .

Pentru părinți , acest decalaj poate crea dificultăți atunci când își tratează fiul sau fiica cu autism/Asperger cu același set de așteptări interpersonale cu care își tratează ceilalți copii și își asumă intactă teoria capacităților minții. Acest lucru poate duce la înțelegerea incorectă a comportamentului copilului ca fiind rău în mod intenționat, de exemplu, când, de fapt actiunile lui , s-au fi putut baza pe lipsa de conștientizare.  Cercetările au arătat că există diverse indicii că,  copiii cu autism  înțelege diferit  mentalitatea altora: vorbirea spontană a copiilor conține relativ puține fraze și cuvinte care denotă stări mentale; cei care trec testele de bază ale teoriei minții pot avea în continuare probleme în interpretarea vorbirii nonliterare, cum ar fi sarcasmul; iar copiii cu autism sunt mai puțin predispuși decât colegii lor non-autisti să atribuie emoții adecvate perechilor de personaje  animate care joacă o scenă.

Un test comun folosit la copiii suspectați de autism se numește testul Sally și Anne :

Sally are un coș. Anne are o cutie. Sally are o biluță. Ea pune marmura în coșul ei. Sally iese la plimbare. Anne scoate biluța din coș și o pune în cutie. Acum Sally se întoarce. Vrea să se joace cu biluța ei. Unde va căuta Sally biluța?

Majoritatea copiilor vor răspunde că Sally se va uita în coșul ei, pentru că acolo l-a pus și acolo se așteaptă să fie când se întoarce de la plimbare. Baron-Cohen a descoperit că doar 20% dintre copiii cu autism au putut să răspundă corect. Peste 80% au răspuns că Sally s-ar uita în cutie, pentru că acolo este bila.

Acest test este adesea folosit   pentru a demonstra teoria deficitelor mentale la copiii cu TSA/sindrom Asperger. Ei cred că Sally își va căuta bila în cutie pentru că știu că acolo este. Ei sunt incapabili să se pună în mintea lui Sally pentru a înțelege că din perspectiva ei, bila ar trebui să fie exact acolo unde a lăsat-o: în coșul ei. Vă puteți imagina cât de imprevizibilă și irațională trebuie să pară lumea unui copil a cărui logică este negata în acest fel? Aceasta este lumea unui copil cu autism/sindromul Asperger.

Abordând Teoria Minții (ToM) cu copiii  îi putem ajuta  să construiască punți spre înțelegerea comportamentului celorlalți, astfel încât să ajungă să anticipeze că propria lor viziune logică asupra lumii s-ar putea să nu se aplice în toate circumstanțele. Acesta este unul dintre scopurile principale ale terapiei cu acești copii. Este o încercare de a-i ajuta să experimenteze lumea ca un loc mai sigur decât pare atunci când perspectiva lor logică este în mod constant zdrobită de experiențe care nu se aliniază cu ea.

Vă  așteptăm în Centrele de Recuperare ARTAADHD pentru a ajuta copiul dvs să inteleagă perspectiva diferită a celorlalti si astfel să poata relationa corect cu ei fară a mai fi etichetat/marginalizat!

Relatii si inscrieri Grup de dezvoltare Teoria Mintii si Relationare socială whatsapp 0723361199; office@autismartaadhd.ro

#autsm #asperger #theoryofmindautism #terapiiautism #copiispeciali #grupdedezvoltareautism #centruautism

Citeste mai mult

EVALUAREA PSIHOLOGICĂ LA COPII

CÂND ȘI DE CE SĂ FAC EVALUARE PSIHOLOGICĂ COPILULUI?

Ø DE CE SĂ FAC O EVALUARE PSIHOLOGICĂ?
Fiecare părinte se îngrijește de sănătatea copilului, îl duce la control la medicul de familie periodic sau alti specialiști. Aceasta pentru a se asigura că dezvoltarea organelor și a unctionarii acestora saunt în paramentri normali sau dacă este sănătos, ori dacă a apărut o problemă să o trateze în timp util.
Ei bine, chia

r dacă nu este încă in conștiința părintilor, ar fi bine ca anual să facem și o evaluare psihologică copilului nostru, așa cum un control la ORL nu-i va afecta copilului auziul tot așa nicio evaluare psihologică nu-l va face altceva decât este ci, mai degrabă, evaluarea psihologică ne va asigura că se dezvoltă armonios, ca toate etapele sunt parcurse conform vârstei sau, dacă apar probleme să stim să actionăm la timp pentru o bună recuperare si integrare a copilului. Cel putin până la începerea școlii, cu accent pe primii 3 ani de viață , ar trebui să facem obligatoriu o evaluare psihologică periodică copilului.
Ø CÂND SĂ FAC O EVALUARE PSIHOLOGICĂ?
Pe măsură ce cresc și se dezvoltă, copiii pot avea uneori probleme de limbaj, de atentie, de memorie, senzoriale, probleme de relaționare cu alți copii sau cu adulții, apoi mai tarziu probleme de învățare la școală, dificultăți de concentrare sau probleme de a se înțelege cu ceilalți. Când se întâmplă acest lucru, o evaluare psihologică poate indica cu exactitate unde se află dificultățile iar un specialist vă poate sprijini să dezvoltați în timp util aceste abilități ale copilului dvs.
O evaluare psihologică oferă perspective asupra dezvoltării modului de gândire a copilului, a limbajului, a învățării, a dezvoltării sociale, comportamentale și a personalității copilului, cu scopul de a adapta recomandări pentru a planifica nevoile educaționale și de sănătate mintală ale copilului. Programul de evaluare psihologică și educațională ARTAADHD vine în întâmpinarea dvs.oferindu-vă o gamă largă de servicii de testare copiilor și tinerilor de la 0 la 20 de ani
https://autismartaadhd.ro/evaluare-si-diagnostic/
Ø CE ESTE O EVALUARE PSIHOLOGICĂ?
O evaluare psihologică în cazul copiilor, este bazată pe analiza unor date obținute din: interactiune directă cu copilul, prin observare si notare, a interviurilor structurate cu părinții, teste standardizate și chestionare concepute pentru a evalua nivelul de dezvoltare psihologică a copilului, punctele vulnerabile specifice dacă sunt suspiciuni in anumită zonă de dezvoltare. Aceste teste pot identifica, de exemplu, nivelul întârziat de dezvoltare a limbajului, a gândirii, a interactiunii, a relaționarii emotionale, a atenției, memoriei, a stilului de învățare și modele de funcționare social-emoționale. Unii părinți pot căuta o evaluare psihologică din motive de îngrijorare cu privire la cât de bine funcționează copilul sau adolescentul lor. Alți părinți sunt sfătuiți să obțină o evaluare de către unul sau mai mulți profesioniști – un educator, un profesionist în sănătate mintală sau un pediatru – care observă ceva în neregulă în dezvoltarea copilului iar un profesionist in sanatate mintală poate sti care sunt si care sunt cauzele acestor probleme si evelntual pot sprijini impreună cu o echipă multidisciplinară la rezolvarea lor.
O evaluare psihologică ar trebui să ia în considerare „întregul”, copil, familia, școala și comunitatea”. Evaluările sunt întotdeauna individualizate, în funcție de nevoile copilului, abordează preocupările care au condus la trimitere și s etermină întotdeauna cu un raport de evaluare psihologică/fisă psihologică sau expertiză psihologică după caz si obligatoriu cu recomandări, care sunt următorii pași pe care parintele este bine să-i urmeze pentru a ajuta copilul.
Dincolo de a constata anumite disfunctionalitati sau probleme evaluarea psihologică folosește la alcătuirea PIP(Plan de inetrventie individualizat) sau PEP(plan de educatie personalizată).
O evaluare psihologică poate analiza:
1. Inteligență: Aceste teste caută întârzieri de dezvoltare, nivel intelectual și/sau dizabilități, abilități de limbaj și comunicare, abilități de raționament nonverbal și viteza de absorbție și procesare a informațiilor noi etc.
2. Realizări: Măsurând stăpânirea citirii, matematicii și scrisului, testele psihologice și educaționale pot identifica punctele forte academice și pot identifica dificultăți de învățare precum dislexia. Pentru copiii cu nevoi speciale, evaluarea psihologică poate ajuta la elaborarea unui Plan educațional individualizat pentru educație specială (IEP) la o întâlnire a echipei de planificare și plasare (PPT).
3. Memorie și atenție: Testele neuropsihologice sunt adesea folosite pentru a identifica tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). Acest set de teste poate măsura, de asemenea, abilitățile de memorie, abilitățile de raționament și funcționarea executivă, cum ar fi abilitățile de planificare și organizare.
4. Dezvoltare comportamentală, emoțională și socială: instrumentele de evaluare socio-emoțională și de personalitate examinează depresia, anxietatea sau deficitele sociale care pot contribui la dificultăți la domiciliu sau la școală. Dacă există probleme de sănătate mintală, evaluarea oferă direcții pentru strategiile de management comportamental care urmează să fie utilizate acasă sau la școală. De asemenea, poate oferi terapeuților informații pentru planificarea tratamentului, inclusiv dacă medicația este sau nu adecvată, care sunt reactiile copilului inainte si post tratament.

Ø RAPORTUL DE EVALUARE PSIHOLOGICĂ

Odată ce raportul scris este finalizat, evaluatorul se întâlnește cu părinții pentru a analiza rezultatele și a discuta recomandările propuse.
Ce face abordarea ARTAADHD a evaluării psihologice unică?
Programul de evaluare psihologică și educațională oferă o gamă largă de servicii de testare copiilor și tinerilor cu varste cuprins eintre 0 și 20 de ani, inclusiv evaluări complete pentru copiii din școala generală, gimnaziu și liceu.

Centrele #ARTAADHD au o reputație de lungă durată atât din prisma psihologilor practicieni, a cercetarilor dezvoltării copilului, cât și ca inovatori în dezvoltarea de programe care leagă familiile cu ajutorul suplimentar – inclusiv tratament pentru sănătate mintală și sprijin educațional – de care copiii lor ar putea avea nevoie.
Echipa #ARTAADHD de evaluare este formată din psihologi clinicieni foarte pregătiți, pasionați, pregățiți să-i ajute pe copii să-și depășească obstacolele și să-și atingă potențialul. În calitate de cercetători, alături de profesioniști de top mondial (Colaborare Autism Research Institut)explorăm și evaluăm eficacitatea noilor tratamente; într-un cadru clinic, am lucrat cu unele dintre cele mai provocatoare și complicate situații, dezvoltând o perspectivă unică și un nivel de expertiză care îi aduce beneficii tuturor copiilor care ajung la noi.

Școlile publice și alte agenții trimit adesea copiii și adolescenții complicați din punct de vedere medical și psihiatric la ARTAADHD, deoarece apreciază cât de actuale și cuprinzătoare sunt evaluările noastre. Un alt avantaj al colaborarii cu noi este accesul rapid la alte servicii. De exemplu, dacă un copil are nevoie de alți specialiști, putem coordona aceste consultații.
Fiind un complex de Centre de Recuperare si Cercetare axat pe dezvoltarea copilului, ARTAADHD folosește măsuri de testare complexa, adaptate, actuale, bazate științific, pentru a oferi o viziune holistică a copilului. De asemenea, dăm putere părinților să acționeze în numele copilului lor. De exemplu, psihologii noștri clinicieni noștri însoțesc adesea copilul in recuperare și ghidează părinții sau insoțindu-i la întâlnirile școlare pentru a-i ajuta să susțină nevoile educaționale ale copilului lor special.
Ø CINE FACE EVALUAREA PSIHOLOGICĂ?
Evaluarea psihologică este recomandat să fie făcută de un psiholog clinician cu expertiză în psihologia copilului. Experiența si formatile specialistului ne pot asigura că psihodiagnosticul copilului sau lipsa lui vor reale si in beneficiuol copilului pe termen mediu si lung. La #ARTAADHD avem grijă de copiii și adolescenții ale căror familii sunt preocupate de dezvoltarea și comportamentul copilului lor. Preocupările comune includ întârzierile de dezvoltare, comportamentele sau grijile care interferează cu viața copilului lor, izolarea și frica de școală și comportamentul sfidător și dificil.
CUM FACEM EVALUAREA PSIHOLOGICĂ?
Prima noastră muncă este să ascultăm. Pe măsură ce începem să înțelegem familia și copilul, ne vom ghida pacienții prin procesul de evaluare, diagnostic și tratament. Oferim intervenții în cele 3 centre, precum și servicii de telesănătate și lucrăm cu cât mai multe persoane implicate în creșterea copilului dumneavoastră: psihologi, psihopedagogi speciali, logoped, terapeut, kinetoterapeut/maseur,părinți, profesori, medici psihiatri, neurologi și pediatri.
Dacă n-ai făcut încă o evaluare psihologică pentru copilul tău sună cum la ARTAADHD tel 0723361199 si programează-te!
La ARTAADHD mai presus de toate, ne pasă de dezvoltarea copilului dumneavoastră și de bunăstarea familiei dumneavoastră. Vom folosi toate mijloacele disponibile – și poate chiar vom inventa unele noi – pentru a ajuta copilul și familia lui.
Psiholog Sanda Gligu

ww.autismartaadhd.ro

Relații și programari la 0723361199

#evaluarepsihologicacopii #evaluareautism #evauareADHD #evaluarelimbaj #evaluarecomportamentala #copii #copiispeciali #evaluarepsihologica #artaadhd #evauareartaadhd #psychologicalassessement #psihologsandagligu

Citeste mai mult

Tratamentul Sindromului Asperger 

Tratamentul sindromului

            Asperger

Asperger, ca toate tulburările care intră sub umbrela TSA, sunt tulburări de neurodezvoltare și nu deficiente,  cum se credea pană nu demult.  Astăzi ele sunt integrate în neurodiversitate.

Sindromul Asperger (SA) este o tulburare de dezvoltare caracterizată prin dificultăți de comunicare și interacțiune socială la persoanele cu acest sindrom.  Adesea este denumit si Sindromul genialității întrucât desi in anumite arii prezintă intarzieri/disfunctii(socializare, deficit de invatare pe anumite, figuri de stil etc) in general au si arii in care excelează, de care sunt extrem de interesați, dezvoltand in aceasta directie informații cu multe peste varsta cronologică, ba chiar pot deveni obsesiv  compulsivi pe subiect.  Un amestec de genialitate si infatilitate greu de incadrat. Se pare că este rezultatul acțiunii mai multor factori de dezvoltare care afectează unele sau toate sistemele de funcționare ale creierului . Deși nu este considerat un sindrom moștenit, există o oarecare similitudine între copiii afectați si a căror părinți se regăsesc în comportamentale copiilor lor.  În plus, sindromul Asperger este cunoscut a fi genetic, deoarece există multipli factori genetici implicați în dezvoltarea acestei tulburări.

Tratamentele eficiente pot îmbunătăți modul în care cineva cu Asperger face față provocărilor sociale, impulsurilor, emoțiilor, deficitelor de coordonare motorică și altor comportamente care le afectează calitatea vieții.

Tratamentele adjuvante in Asperger includ:  terapie, medicamente, abordări alternative și multe altele.

La fel ca și în cazul altor tulburări din spectrul autist, cu cât începeți mai devreme tratamentul pentru Asperger, cu atât este mai eficient si copilul se poate integra mai ușor evitând etichetarea sau marginalizarea.

Ce tipuri de terapie se recomandă pentru Asperger?

Există  multe tipuri de terapii ce pot fi  utilizate pentru a îmbunătăți simptomele Asperger:

  • Terapia Cognitiv Comportamentală (TCC) Acest tip de terapie este, de obicei , folosit pentru a ajuta o persoană cu Asperger să-și regleze mai bine emoțiile și impulsurile. De asemenea, poate ajuta copiii și adulții să facă față anxietății sau depresiei, acestea fiind destul de des asociate cu  Asperger. TCC se concentrează pe încurajarea indivizilor să-și schimbe gândurile și percepțiile prin recunoașterea și modificarea unor comportamente specifice.
  • Integrare senzorială/terapie ocupațională  Copiii cu Asperger au adesea probleme în a-și controla simțurile sau pot prezenta deficite in activități  care necesită abilități motorii fine.  Terapia de Integrare Senzorială îi ajută pe copii să-și gestioneze simțurile. Un terapeut ocupațional le arată copiilor cum să efectueze anumite exerciții care pot îmbunătăți echilibrul, coordonarea ochi-mână și răspunsurile la sunete sau atingeri.  Dacă va reuși să controleze  mai bine simțurile, va putea să-și regleze  mai bine mișcările și emoțiile.
  • Antrenamentul abilităților sociale și terapia de vorbire și limbaj  Majoritatea copiilor și adulților cu Asperger nu au probleme cu limbajul, dar este posibil să nu știe cum să-și exprime gândurile și sentimentele în mod corespunzător.  Au deficinete in folosirea unjui dialog, adesea monopolizand discuția iar acest lucru le adece deservicii fiind mai apoi ocoliți , pentru că plictisesc sau par aroganti, nepăsători fața de partenerul de dialog. Terapeuții folosesc formarea abilităților sociale pentru a ajuta indivizii să învețe modalități de a interacționa cu semenii. Terapia vorbirii și limbajului este o altă modalitate utilă de a îmbunătăți abilitățile de comunicare ale unei persoane cu Asperger. Această terapie poate ajuta copiii să recunoască anumite gesturi și figuri de stil, ironia, autoironia etc. De asemenea, poate duce la îmbunătățirea contactului vizual extrem de important in comunicarea cu semenii, adesea ei fiind catalogati ca fiind aroganti sau nepasatori/obraznici pentru că nu-l folosesc corect.
  • Analiza Comportamentala Aplicată Acesta este un program cuprinzător care a fost utilizat încă din anii 1960. Utilizează diferite abordări, cum ar fi întărirea pozitivă, pentru a preda sau schimba anumite comportamente și abilități la copii și adulți. Un terapeut personalizează programul la nevoile fiecărei persoane. Mai multe studii au arătat că  ABA este eficientă în îmbunătățirea rezultatelor copiilor cu tulburări din spectrul autist. Dar unii oameni, inclusiv unii cu autism, simt că terapia ABA nu este fol.ositoare si poate fi chiar daunătoare.
  • Managementul furiei  Programele care îi ajută pe oameni să învețe să-și controleze și să facă față furiei lor pot fi utile copiilor și adulților cu sindromul Asperger.
  • Grupuri de sprijin  Programele de grup sau grupurile de sprijin pot ajuta copiii și adulții cu munca lui Asperger privind abilitățile sociale într-un mediu sigur. Anumite organizații, cum ar fi : ARTAADHD (www.autismartaadhd.ro)  , oferă liste de resurse în zona dvs., care includ grupuri de sprijin pentru părinți și copii.
  • Terapii familiale  Formarea părinților poate echipa părinții/aparținătorii cu abilitățile de care au nevoie pentru a ajuta persoanele cu Asperger. Acest tip de terapie îi poate ajuta pe cei care interacționează cel mai mult cu copilul să-l înțeleagă, să  încorporeze strategii de tratament, cum ar fi antrenamentul abilităților sociale și antrenamentul comportamental, acasă și în medii publice.
  • Psihoeducație Programele educaționale bine structurate pot ajuta copiii cu tulburări din spectrul autist să îmbunătățească comunicarea, abilitățile sociale și alte comportamente. Terapiile educaționale includ multe activități și intervenții diferite pentru a ajuta copiii să învețe modalități de progres.
  • Neurofeedback  Neurofeedback, un tip de biofeedback, este o metodă care presupune să te ajute să înveți să controlezi funcția creierului corpului tău. Cercetările au arătat că poate îmbunătăți atenția, inteligența și alte simptome la persoanele cu Asperger.

Medicamentul poate ajuta cu simptomele secundare

Nu există niciun medicament aprobat pentru a trata în mod specific sindromul Asperger. Dar anumite medicamente pot ajuta la controlul simptomelor secundare care însoțesc adesea tulburarea, cum ar fi anxietatea, hiperactivitatea, depresia sau problemele de atenție.

Unele persoane cu Asperger iau medicamente precum antipsihotice , stimulente sau antidepresive . Medicul dumneavoastră vă poate ajuta să determinați dacă pentru copilul dumneavoastră ar putea fi benefic administrarea acestor medicamente.

Tratamente alternative și complementare

Între 30 și 95 la sută dintre copiii cu o tulburare din spectrul autist au primit un tip de tratament complementar sau alternativ pentru a-și ajuta simptomele.

Este important de știut că multe dintre aceste terapii nu s-au dovedit a fi eficiente în studii științifice. Cu toate acestea, mulți oameni raportează îmbunătățiri semnificative.

Discutați cu medicul /psihologul dumneavoastră înainte de a încerca orice tip de tratament alternativ. În timp ce unele sunt inofensive, altele pot fi periculoase sau pot înrăutăți starea copilului.

Abordările alternative comune pentru tulburările din spectrul autist includ:

  • Masajul  Un masaj poate fi liniştitor pentru cineva cu Asperger, dar nu există date concrete care să arate că poate ameliora simptomele.
  • Yoga  Yoga poate promova relaxarea, te face mai flexibil și îmbunătățește echilibrul. Unii oameni cred că poate ajuta copiii cu Asperger să elibereze tensiunea nervoasă/stresul.
  • Oxigenul hiperbaric  Unii oameni cred că respirarea oxigenului printr-o cameră presurizată poate ajuta la diminuarea  simptomelor. Dar acest tratament nu este aprobat de Food and Drug Administration (FDA) și nu s-a dovedit eficient.
  • Terapia cu animale  Lucrul cu animale, cum ar fi caii/câinii,  este o terapie populară pentru copiii cu tulburări din spectrul autist. Mulți părințăi au observat îmbunatatiri semnificative in zona limbajului și relaționarii, scăderii stresului sau stărilor depresive, argument ce arată că animalele pot avea efecte terapeutice.
  • Terapie prin artă sau muzică Tratamente  creative care includ artă sau muzică sunt uneori folosite împreună cu terapia standard pentru a ajuta la diminuarea  efectelor dezintegrării senzoriale.

Pot dieta și suplimentele ajuta la simptome?

Mulți părinți cred că dietele speciale îmbunătățesc comportamentul și simptomele copiilor cu tulburări din spectrul autist. Nu există multe cercetări care să susțină aceste afirmații și, dacă încercați un nou plan alimentar, lucrați cu un dietetician pentru a vă asigura că copilul dumneavoastră primește o nutriție adecvată.

Două abordări populare includ o dietă fără glunten și o dietă fără cazeină.  Glutenul este o proteină care se găsește în grâu, în timp ce cazeina se găsește în lactate.

Alte persoane au raportat îmbunătățiri folosind:

  • Melatonina   Acest hormon natural poate îmbunătăți somnul la copiii cu tulburări din spectrul autist.
  • Omega-3  Unele studii foarte mici au arătat că suplimentele de acizi grași omega-3 pot ajuta cu simptome, cum ar fi comportamentul repetitiv, hiperactivitatea și comportamentele sociale. (4)
  • Probiotice  Unii părinți spun că utilizarea probioticelor poate ușura problemele gastrointestinale(refluxul, enterocolita etc)la copiii lor.
  • Vitamina metil B12  Injecțiile cu vitamina metil B12 pot îmbunătăți comportamentele sociale la copiii cu autism, potrivit unui mic studiu pilot.

Tratamentele lui Asperger: Care este rezultatul?

Intervenția precoce pare să fie cheia succesului atunci când vine vorba de tratarea Asperger. Aceasta înseamnă că, cu cât începeți mai devreme o terapie, cu atât efectele vor fi mai putin vizibile si vor afecta calitatea vietii mai putin.

Fiecare copil și adult cu Asperger este diferit. Poate fi necesar să încercați mai multe abordări de tratament înainte de a observa o îmbunătățire.

Se recomandă în general o combinație de diferite terapii, aceasta este adesea amintită ca fiind  cea mai eficientă.

Găsirea unui psiholog clinician specializat în recuperarea și integrarea copiilor din zona neurodiversitații,  care să vă îndrume către diferite opțiuni este o necesitate.  ARTAADHD(www.autismartaaddh.ro ) are o listă de profesioniști pe care îi puteți contacta.

Psiholog Sanda Gligu

www.autsmartaadhd.ro

#neurodiversitate #asperger #aspergertherapy #autismterapii #grupdedezvoltareasperger #grupsocializareasperger#artaadhd

Citeste mai mult

DE CE REFUZĂ MÂNCAREA COPILUL CU AUTISM?

De ce refuză mâncarea copilul cu AUTISM?

Autismul ca și alte diagnostice din sfera neurodiversității este asociat adesea cu disfuncții de integrare senzorială, disfuncții care le schimbă percepția fața de obiecte sau fața de acțiuni iar acest lucru influențează comportamentele copilului. În evoluția copilului dacă disfuncțiile de procesare sunt minore acestea pot influența dezvoltarea copilului in raport cu ceilalti, de exemplu să meargă mai târziu. Dacă deficitele sunt grave pot împiedică dezvoltarea autoreglării, a limbajului, a abilităților emoționale si de autonomie.

Când procesarea senzorială(vaz, auz, pipăit, miros) este dezorganizată, copilul este incapabil să sesizeze, sau să răspundă informatiilor senzoriale printr-un comportament cu sens. Când vorbim despre alimentatie, copii cu autism pot avea repulsie sau selectivitate fața de unul sau mai multe alimente, poate avea selectivitate pe culori sau texturi.

Deasemni copilul poate mânca un anumit aliment până într-o zi când brusc îl refuză. Ei bine acest lucru se poate întâmpla deoarece in trecut, o experiență pe care noi n-am sesizat-o l-a făcut să perceapă diferit alimentul respectiv(poate carnea a fost prea aproape de o legumă, poate leguma a fost mai tare si i-a strârnit o anumita reactie in cavitatea bucală, poate a fost mai caldă sau mai rece, lucruri si stări insesizabile cel mai adesea pentru noi. Adesea copilul poate fi excesiv de mofturos punându-ne in dificultate sau poate fi și mai ingrijorător greu de hrănit, cu o linie extrem de restrictionară in ce privește alimentele(primește doar 2, 3 alimente).

Uneori doar atinsul sau pipăitul mâncării afectează abilitatea copilului de a mânca sau bea. Acest lucru poate fi posibil datorită faptului că nu și-a dezvoltat o schemă senzorial-motorie de coordonare a respirației și a miscărilor de supt, înghițit, ceea ce ne arată că abilitățile oral-motorii sunt insuficient dezvoltate, fapt ce afectează procesul de mestecare și consumarea a alimentelor solide, acceptarea unor feluri de mâncare, înghițirea mâncării, digerarea precum si relaționarea socială si emotională.

Efectele unei alimentații extrem de selective poate crea, dincolo de stările tensionale si ingijorarea familiei, un dezechilibru in organism prin excesul unor substanțe(de regulă zahăr) sau lipsa altor substanțe(acizi grasi esențiali, complexul de vitamine B; minerale; antioxidanți liposolubili etc). De exemplu dacă un copil refuză: fasolea, cartofii dulci; spanacul; broccolilul și alte alimente din aceeași categorie atunci poate dezvolta o insuficiență de magneziu și minerale esențiale. Aceste deficiențe pot provoca, in funcție de grad, insomnii, otite, spasme musculare, probleme de procesare auditivă etc. Prezența insuficientă a unor substanțe în organism perturbă sistemul senzorial, de exmplu deficitul de zinc(ouă, tarâțe, cacao, arahide) poate afecta mirosul iar copilului îi va scădea interesul pentru mâncare.

 

CUM AFECTEAZĂ TULBURAREA SENZORIALĂ MÂNCATUL COPILULUI

 

Modul diferit de procesare senzorială afectează toate simțurile,  mai mult sau mai puțin, împreună sau separat, acestea variind de la copil la copil:

  • Văzul: Vederea anumitor mâncăruri îi poate aminti copilului experiențe anterioare

neplăcute. Este posibil ca pe copil să-l fi deranjat, fie faptul că alimentele se ating între ele, fie au o culoare neagreată de copil, fie arata mai ,,scârbos”

  • Pipăitul: Textura, consistența și temperatura mâncării contează enorm pentru un copil

desincronizat senzorial. De exemplu pentru un copil hiperactiv este foarte dificil să mânance o mancare moale, o mâncare zgrumțuroasă, crocantă, ușor de mestecat, cu seminte sau cereale, o mâncare caldă sau rece. Copilul subreactiv sau cu abilități slabe de discriminare nu este intotdeauna sigur de ce are in gură; dacă a mestecat suficient, pentru a fi pregătit de inghitit alimentul si adesea se pot îneca. Acest lucru explică și de ce copiii prelungesc mult timp mestecatul si sunt speriați de continutul pe care nu-l identifică; nu-l recunoaște sau/si nu știe cât de bine l-a mestecat.

  • Mirosul: Încercând să observați copilul în timpul mesei, să-i observați reacțiile,  față de anumite alimente,   e bine să luați în calcul  toate aspectele alimentului respectiv:  textură, culoare; dacă este sau nu combinat; care este starea termică, modul de preparare(fiert, prăjit, fript)dacă mai are copilul o altă experiență cu acel aliment etc. De exemplu mâncarea prăjită sau condimentată îi poate crea unui copil hiperactiv stare de greață/vomă.
  • Gustul Hipersensibilitatea senzorială face ca la copilul dvs simturile să fie mai ascuțite și el să resimtă toate gusturile foarte pronunțate față de dvs. De exemplu mâncărurile care au un gust mai dulce; acru; amar; condimentat sunt respinse de copiii desincronizati senzorial.
  • Auzul  Copilul desincronizat senzorial auditiv nu va suporta  să-i vadă pe ceilalți copii cum mușcă zgomotos, plescăie sau sorb; înghit zgomotos. Toate aceste comportamente alimentare normale pentru noi neurotipicii, lor-celor care au tulburare senzorială pot să Această problemă poartă denumirea de misofonie, saul altfel spus ,,ura față de sunete
  • Coordonarea membrelor

Procesarea senzorială ineficientă la nivelul musculaturii  și articulațiilor face ca  gestionarea poziției membrelor superioare(mâinilor) în timpul mesei, folosirea tacâmurilor pentru a duce mâncarea la gură și a mesteca să fie greu de gestionat pentru copilul desincronizat, devenind brusc mult mai stângaci decât de obicei.

  • Statul la masă/ poziție-mișcare

Pentru un copil cu tonus muscular slab, de exemplu, statul jos poate deveni problematic întrucât el nu poate controla  simți corect dacă stă jos sau cade de pe scaun și adesea putem observa cum se scurge brusc sub masă sau cade într-o parte în timp ce stă la masă. Copilul este dornic de mișcare și este incapabil  să stea așezat și în liniște pentru mult timp.

  • Senzațiile organelor inetrne

Nu doar mâncatul în sine ci și faptul că urmează să mănânce pot fi foarte stresante pentru copilul desincronizat senzorial. De exemplu un copil hiperactiv poate fi pur si simplu de senzația din stomac atunci când acesta se umple, resimte fizic o durere și își provoacă vomă pentru a scăpa de senzație, evită mâncărurile care îi dau o senzație puternică în stomac sau reacționează prin scaune diareice.

 

SUGESTII PENTRU ÎMBUNĂTAȚIREA ALIMENTAȚIEI COPILULUI DESINCRONIZAT:

  • Eliminați sandwich-urile sau oricare altă mâncare fast food(conțin calorii goale și au amelioratori de gust care amplifică   anumite gusturi care dau dependență și scad pe altele, acest lucru fâcând copilul să nu înțeleagă corect gustul mâncării)
  • Eliminați sucurile, conțin zahăr sau indulcitori care îngreuează procesul digestiei, înlocuiți-l cu apă sau ceai
  • Eliminați alimentele care conțin substanțe care pot agita, de exemplu: fructele citrice, lichidele acidulate; dulciurile; cacao in combinații alimentare; lapte sau alte alimente lactate; coloranții alimentari; dulciurile foarte procesate.
  • Deoarece creierul este format in proportie mare(60%) din grăsimi și are nevoie de cantitatea potrivită de grăsime pentru o bună funcționare, este indicat să completați alimentația copilului cu suplimente nutritive bogate in grăsimi sănătoase- Omega3, care se găsesc în: nuci; somon; semințe de in etc.
  • Faceți un pas premergător spre desensibilizarea: buzelor, limbii- cavității bucale,  prin folosirea unei periuțe de dinți electrice  sau de masaj facial, cu care să masați buzele si gura pentru a simula creșterea presiunii din timpul mâncării și astfel va crește toleranța la alți stimuli senzoriali.
  • Pentru a crește toleranța alimentară un pas important este apropiere de alimente inainte ca acestea să fie mâncate, terapiile ocupaționale pot fi o variantă foarte bună pentru desensibilizare alimentară.
  • Cereți specialiștilor/terapeuților să adauge in planul de recuperare și integrare a copilului si integrarea senzorială; desensibilizarea alimentară.

Fragment din carte în curs de apariție:

FERESTRE CĂTRE AUTISM  Psih. Sanda Gligu

 

Referințe biografice:

Dofman, Kelly(2013) Cure your children with food; The children Connection between Food and Childhood Aliments. New York Workman

#problemealimentareautism #desensibilizarealimentarăautism #copilulcuautismnumănanca #terapiiocupaționale #autism

#autismeatingdisorders

 

Citeste mai mult

Ziua Internațională Sindrom DOWN (T21)

 
Mama copilului născut cu Sindrom Down a avut vise și speranțe ca orice mamă care rămâne însărcinată doar că, atunci când medicul i-a spus că va avea un copil cu Sindromul Down toate aceste vise s-au năruit. După mai multe zile negre, nopti nedormite si întrebări către divinitate: DE CE EU; DE CE MIE? frământările au fost înlocuite cu lupta pentru supraviețuire și incuziune socială. O luptă care nu se va încheia niciodată…
Sindrom Down, sau, acei copii/adulți drăguți,  cu fățuca rotundă si ochi migdalați, apare atunci când există o copie suplimentară a cromozomului 21 în fiecare celulă. Această anomalie cromozomială determină în evoluție probleme de sănătate fizică, întârzieri în dezvoltarea psihică globală; tulburări emoționale si/sau comportamentale. O persoană care suferă de Sindromul Down va avea un oarecare nivel de dizabilitate de învățare. Acest lucru înseamnă că-i va fi mai greu decât majorității oamenilor să înțeleagă și să învețe lucruri noi, are nevoie de înțelegere, adaptare și dăruire suplimentară. Este posibil să aibă probleme de comunicare și să întâmpine dificultăți în realizarea unor sarcini obișnuite precum memorarea(care de regulă este mecanică), cu adaptarea comportamentului sau limbajului, cu respectarea unor reguli/ rutine. Majoritatea copiilor cu Sindromul Down vor merge la școli normale, dar vor avea nevoie de sprijin suplimentar. Cele mai întâlnite probleme de sănătate la persoanele cu Sindromul Down includ afecțiuni cardiace, de coordonare motrică și probleme cu auzul și sau vederea. Multe problemele de sănătate pot fi tratate, dar, din nefericire, aproximativ 5% dintre copii nu vor mai trăi după primul an de viață. Pentru copiii fără probleme grave de sănătate, supraviețuirea este similară cu cea a altor copii, iar majoritatea persoanelor cu sindrom Down trăiesc până la vârsta de 60 de ani sau mai mult.
Persoanele cu Sindromul Down sunt în general persoane vesele, calde, iubitoare, ele pot avea o calitate bună a vieții dacă au sprijin acolo unde nu reușesc să se descurce singure.  Cu sprijin, tot mai mulți oameni cu Sindrom Down au posibilitatea să finalizeze o formă de școlarizare, să obtină locuri de muncă adaptate nevoilor lor, să aibă relații și să trăiască semi-independent la maturitate.
În cazul persanelor cu Sindrom Down, întalnim o constantă: rezultatele incluziunii sociale depind de noi, ca majoritate, o mână întinsă, un zâmbet, un moment de acceptare pur si simplu , acestea îi vor ajuta să meargă mai departe construindu-și destinul.
Dacă n-ai oferit până acum aceste lucruri, începe astăzi și persoanele cu Sindrom DOWN îți vor mulțumi!
Psiholog Sanda Gligu
www.autismartaadhd.ro
#sindromDown #Downday #copiispeciali #copiisindromDown #incluziunesindromDown
Citeste mai mult

Dificultatea de citire facială sau Prosopagnozia în AUTISM

Dificultatea de memorare  a feței sau prosopagnozia facială în  autism!

Un autist poate simți că trăiește intr-o casă plină de străini în fiecare zi!

Părinții copiilor cu TSA vorbesc adesea despre dificultatea copiilor lor în a recunoaște fețele, chiar și pe cele ale prietenilor și rudelor și adesea leagă acest lucru d incapacitatea copiilor de memorare. Uneori la începutul programului de terapie părinții vorbesc cu durere  de faptul că nu pot fi recunoscuți de către proprii copii, că aceștia par să nu le rețină chipul si de multe ori copii sunt  capabili să plece cu orice alt adult neobservand schimbarea persoanei.  Dar,  nu numai părinții se limitează în a descrie  lipsa memoriai faciale si a contactului vizual ci , din păcate  foarte multi clinicieni rămân in aceeasi limitare a constatării. Ei bine, orbirea feței cum mai este numită în specialitate, sau prosopagnozia, înseamnă că o persoană nu are capacitatea de a recunoaște o față. Această afecțiune,  poate fi întâlnită la multe persoane cu TSA, iar acest fapt dincolo de durerea provocată membrilor familiei  poate avea consecințe psihosociale foarte grave.

Cu toții suntem obișnuiți ca în relaționare să ne privim, dar, nu ne punem niciodată întrebări de genul: 

  • Ce vezi când te uiți la fața cuiva?
  • Unde te uiți mai întâi?
  • Unde zăbovesc ochii tăi?

Chiar dacă ne uităm la fețele altora de multe ori într-o singură zi, poate fi greu să răspundem la astfel de întrebări.              Majoritatea oamenilor privesc și recunosc fețele pur și simplu, nu este nevoie să conștientizăm și să facem eforturi pentru asta. Recunoașterea facială poate părea o banalitate, până când această banalitate te afectează direct și dureros: cum ar fi să nu-i mai poți recunoaște pe cei dragi?  Recunoașterea facială este o parte complexă, integrantă a comunicării sociale; pentru persoanele cu autism care se confruntă prin definiție cu dificultăți în comunicarea socială, acest lucru poate fi deosebit de relevant și problematic.

Orbirea feței sau prosopagnozie

Desi poate părea ca o deficienta de memorie ei bine, incapacitatea de citire facială nu este afectată datorită calității memoriei. Uneori,  familiile persoanelor cu TSA se pot crampona de faptul ca ei nu recunosc persona pentru că au uitat, n-au fost atenți etc. Din păcate, în cazul acesta de a nu recunoaște fetele persoanelor cu autism, nu este vorba de a uita pe cineva și de a evita o persoană sau o situație  socială incomodă. Este o afecțiune psihică gravă în care capacitatea de a recunoaște fețele este afectată sau nu este niciodată dezvoltată adecvat. Există două tipuri de prosopagnozie:

  • Prosopagnozie de dezvoltare  sau uneori denumită prosopagnozie congenitală, este o afecțiune de neurodezvoltare pe tot parcursul vieții, care nu este asociată cu leziuni cerebrale sau deficite intelectuale. Se manifestă în copilărie și poate apărea adesea alături de afecțiuni precum autismul. 
  • Prosopagnozie dobândită : această afecțiune apare atunci când recunoașterea slabă a feței este rezultatul unei leziuni ale creierului, cel mai frecvent după un accident vascular cerebral, boală sau leziune a creierului, boală sau tumoră.

Copii cu autism au contact vizual slab și abilități slabe de procesare/memorare  a feței

Copiii din spectru  autist consideră adesea inconfortabil contactul vizual. Cercetările (Neumann, 2006) care discută despre fixarea gurii au oferit o posibilă explicație, care arată că ei au o strategie anormală de a privi persoanele, adică în general de sus  în jos, pentru alocarea atenției vizuale de către persoanele cu autism. Ipoteza „evitării ochilor” , a procesării feței  la persoanele  cu autism (Tanaka & Sung, 2016) poate fi o explicație plauzibilă a recunoașterii feței atipice, în care cei din spectru evită să privească regiunea ochiului  si a a feței, deoarece este percepută ca amenințătoare/obositoare social.

Părinții cu copiilor cu autism  din păcate simt etichetarea copiilor lor în societate,  sau în mediul școlar,   din cauza lipsei sau sărăciei contactului vizual, sunt  adesea etichetați ca needucați sau nepoliticoși. Creșterea gradului de conștientizare a orbirii faciale ar putea fi utilă în educarea societății; un copil din spectru autist poate fi copleșit și nesigur în contexte sociale în care este nevoie de efort considerabil pentru a recunoaște o față, o sarcină pe care colegii lor o execută fără efort.

Adesea datorită faptului că la copilul cu autism,  contactul vizual îi consumă multe resurse energetice si îi crează disconfort, copilul dintr-un sentiment de autoprotecție,  se poate uita la alte trăsături faciale (de multe ori la gură sau nas) sau se poate uita la îmbrăcăminte sau alte indicii contextuale pentru a-și aminti cine este persoana respectivă făcând asocieri.  Este indicat să îi incurașăm pe copii nu să-i limităm, important este să ne atingem scopul adică, să recunoască opersoana.   Copiii cu orbire facială se pot simți în mod special intimidați atunci când întâlnesc pe cineva cu care sunt familiarizați într-un mediu nou sau diferit.

Când recunoașterea feței este afectată, interacțiunile sociale pot fi tensionate de la început și copilului să-i fie dificil să-și facă prieteni sau să fie tratați ca neserioși sau sfidători  de profesori (aceștia considerând că-i ignoră). Dacă autismul este asociat cu orbirea feței, este oportun ca cercetătorii să examineze dacă recunoașterea slabă a feței contribuie la deficitele de comunicare socială, o caracteristică de bază a autismului.

Cum putem imbunătăți prosopagnozia?

Pentru părinți, susținerea copiilor lor devine și mai importantă atunci când autismul este comorbid cu o afecțiune precum orbirea feței. Multe dintre studiile de mai sus menționează importanța informării persoanelor relevante (în viața copilului) despre afecțiune.

  • ,,Uită-te în ochii mei”. Asigurați-vă că copilul dumneavoastră stabilește contact vizual atunci când solicită ceva. Acest lucru îi învață legătura critică dintre comunicare și concentrare. Dacă vor o jucărie, spuneți „Uită-te în ochii mei”, pentru a înțelege mai bine relația dintre nevoile lor și capacitatea ta de a le îndeplini.
  • „Te iubesc”. Pentru că este puternic, adevărat și la fel de minunat de auzit pe cât este de spus.
  • Psihologii, profesorii, terapeutii și colegii  copiilor care suferă de prosopagnozie trebuie  să fie educați și informați pentru a ajuta copiii cu autism cu orbire facială, altfel copilul riscă să fie catalogat ca ciudat, uituc sau ignorant. Un coleg sau o rudă care la intalnirea cu copilul desi nu este prima data  se prezintă,  într-un supermarket de exemplu,  atunci când se află de poate părea ciudat, dar este o scenă care poate fi un pas pentru o interacțiune socială mult mai ușoară și mai confortabilă pentru copilul cu autism. A face lucrurile diferit pentru a se potrivi cu minți diferite nu ar trebui să fie privit ca un inconvenient. Mai degrabă, schimbarea modului în care facem lucrurile, pentru a adapta indivizii neurodivergenți, i-ar putea încuraja să adauge o perspectivă nouă, idei noi și moduri nemărginite de gândire.  Acest mod de abordare a neurodiversității este un câștig pentru o lume din ce în ce mai blocată de noi probleme.

Psiholog Sanda Gligu

Referinte:

Bate, S., Adams, A. și Bennetts, RJ (2020). Ghici cine? Antrenamentul privind discriminarea identității faciale îmbunătățește memoria feței la copiii cu dezvoltare tipică. Journal of Experimental Psychology: General, 149(5), 901–913. https://doi.org/10.1037/xge0000689

BODAMER J. (1947). Die Prosop-Agnosie; die Agnosie des Physiognomieerkennens [agnozia lui Prosop; agnozia cunoașterii]. Archiv fur Psychiatrie und Nervenkrankheiten, vereinigt mit Zeitschrift fur die gesamte Neurologie und Psychiatrie, 118(1-2), 6–53. https://doi.org/10.1007/BF00352849 .

Cohen, AL, Soussand, L., Corrow, SL, Martinaud, O., Barton, J. și Fox, MD (2019). Privind dincolo de zona feței: cartografierea rețelei de leziuni a prosopagnoziei. Creierul: un jurnal de neurologie, 142(12), 3975–3990. https://doi.org/10.1093/brain/awz332 .

Dalrymple, KA, Fletcher, K., Corrow, S., das Nair, R., Barton, JJ, Yonas, A. și Duchaine, B. (2014). „O cameră plină de străini în fiecare zi”: impactul psihosocial al prosopagnoziei de dezvoltare asupra copiilor și familiilor acestora. Jurnalul de cercetare psihosomatică, 77(2), 144–150. https://doi.org/10.1016/j.jpsychores.2014.06.001 .

DeGutis, JM, Chiu, C., Grosso, ME, & Cohan, S. (2014). Îmbunătățiri în procesarea feței în prosopagnozie: succese și eșecuri în ultimii 50 de ani. Frontiers in human neuroscience, 8, 561. https://doi.org/10.3389/fnhum.2014.00561

Duchaine, B., Germine, L. și Nakayama, K. (2007). Asemănarea familiei: zece membri ai familiei cu prosopagnozie și agnozie obiect în cadrul clasei. Neuropsihologie cognitivă, 24(4), 419–430. https://doi.org/10.1080/02643290701380491.

Lynn, AC, Padmanabhan, A., Simmonds, D., Foran, W., Hallquist, MN, Luna, B. și O’Hearn, K. (2018). Diferențele de conectivitate funcțională în autism în timpul recunoașterii feței și a mașinii: subconectivitate și schimbări atipice legate de vârstă. Developmental science, 21(1), 10.1111/desc.12508. https://doi.org/10.1111/desc.12508 .

Minio-Paluello, I., Porciello, G., Pascual-Leone, A., & Baron-Cohen, S. (2020). Faceți recunoașterea identității individuale: un potențial endofenotip în autism. Autism molecular, 11(1), 81. https://doi.org/10.1186/s13229-020-00371-0 .

Neumann, D., Spezio, ML, Piven, J. și Adolphs, R. (2006). Privindu-te în gură: privire anormală în autism rezultată din modularea de sus în jos a atenției vizuale afectată. Neuroștiința socială cognitivă și afectivă, 1(3), 194–202. https://doi.org/10.1093/scan/nsl030 .

Pereira, JA, Sepulveda, P., Rana, M., Montalba, C., Tejos, C., Torres, R., Sitaram, R., & Ruiz, S. (2019). Auto-reglarea zonei fuziforme a feței în spectrul autismului: un studiu de fezabilitate cu neurofeedback fMRI în timp real. Frontiere în neuroștiința umană, 13, 446. https://doi.org/10.3389/fnhum.2019.00446 .

Tanaka, JW și Sung, A. (2016). Ipoteza „Evitarea ochilor” a procesării feței cu autism. Jurnalul de autism și tulburări de dezvoltare, 46(5), 1538–1552. https://doi.org/10.1007/s10803-013-1976-7 .

 

Citeste mai mult

SOCIALIZAREA ÎN AUTISM ș i TERAPIA DE GRUP în CENTRELE ,,ARTAADHD”

             

 

Unul din criteriile de diagnosticare ale autismului ,conform DSM, este inexistenta, sau, slaba interacțiune socială. La majoritatea covârșitoare copiilor cu autism lipsindu-le chiar elementul de bază al socializării, contactul vizual, iar la alții lipsește dorința, nevoia de înțelegere si interconectare socială.

 Pur și simplu pentru un copil cu autism este greu să facă diferența între mobilier si persoană, ambele putând fi importante dacă pot să-l ajute să-și satisfacă o nevoie, de aici si teoria ,, părinte obiect,,.

Copilul cu autism poate să nu înțeleagă că cineva poate simți diferit de el sau pur si simplu nu-l interesează ce simte celălalt.

 

Copiii cu TSA au performanțe slabe în sarcinile tipice ale ToM(teoria MInții), care presupun a ghici ce gândește o persoană pe baza unui dialog sau prin privirea pur si simplu a persoanei. Dificultatea de a citi emoțiile duce la imposibilitatea de a împărtăși sau de a exprima emoții, deoarece nu pot anticipa gândurile și acțiunile altora sau chiar să înțeleagă că alții au propriile lor intenții, sentimente sau puncte de vedere.

             Comunicarea este un mod de a-i influența pe ceilalți pentru a construi o imagine a lumii asemănătoare cu a lor, dar în autism, indivizii nu pot concepe că alții au lumi interioare. Ei pot stăpâni operațiuni tehnice complexe de exemplu sau să învețe o altă limbă, dar nu pot învăța din instrucțiuni verbale și indicii de mediu, nu pot acționa după indicii sau nu pot înțelege umorul sau ironia.

            Cogniția socială include o serie de abilități și funcții necesare pentru interacțiunea interpersonală de succes, mediată de o „rețea socială a creierului”, care constă în regiuni cerebrale care sunt disfuncționale în autism: zona feței fusiforme (percepția identității personale), girusul frontal inferior (imitația expresiei faciale) ), sulcus temporal superior posterior (percepția expresiilor faciale și sarcinile privirii ochiului), girus frontal superior (teoria minții, adică a vedea perspectiva altei persoane) și amigdala (procesarea emoțiilor). Pentru a putea avea o viață socială, a putea fi integrat copiii cu autism au nevoie să-și dezvolte aceste abilități sociale prin invățarea lor in programe terapeutice specifice. Unii vor reuși mai mult, alții mai putin dar clar post intervenție terapeutcă toți copiii iși vor îmbunătăți relațioarea.

          Învățarea este și ea programată genetic, dar depinde mult de mediul în care copilul se dezvoltă, de momentul inceperii inetrvenției si modul de lucru, pentru ca el să-și imbunătatească relaționarea socială si cu ea viata nemafiind marginalizați. Prin modelare, învățarea prin observație și imitație la vârste mici prin dezvoltarea social-emoțională și social-cognitivă se pot construi circuite neuronale mai puternice. Abilitățile sociale ca orice altă abilitate – pot fi învățate.

          Terapia de grup oferă copiilor și adulților un mediu sigur și de susținere pentru a învăța, interacționa și crește. Sesiunile de Terapie de grup ARTAADHD sunt construite în jurul programului de gândire socială(Michelle Garcia Winner), oferind copiilor posibilitatea de a-și extinde cunoștințele sociale prin joc, conversație, coaching social și jocuri de rol. Abilitățile sociale apar la copiii tipici , în timp, ca proces de dezvoltare natural, dar, copiii cu autism au nevoie de un cadru suplimentar prin instrucțiuni specifice repetate suficient și în contexte multiple pentru a putea fi intelese ca mai apoi să le folosească in cintexte adecvate.                       

       Terapia de grup sau Grup Socializare cum le mai numim noi, în  Centrele de Recuperare Terapeutică ARTAADHD este orientată spre obiective clare care se dobândesc prin joc, interactiune si distractie intr-un mediu profesionist, cald si atrăgător.

Sesiunile de Grup de Socializare ARTAADHD se concentrează pe:

  •  Dezvoltarea abilităților de comunicare socială
  •  Învățarea modului de citire și adaptare la indicii sociale
  • Construirea și menținerea prieteniei
  • Înțelegerea și gestionarea emoțiilor
  • Înțelegerea modului în care comportamentele afectează modul în care alții percep și răspund

Psiholog Clinician și Educațional

Sanda Gligu

Relații și înscrieri WhatsApp 0723361199

Vă așteptăm cu drag să facem o lume mai bună pentru copiii noștri!

www.autismartaadhd.ro

#autism #grupsocializare #terapiegrupautism #centruautism #copiispeciali #terapieautism #terapiecomportamentală #psihologautism #socializareautism #teoriamintii #creierautism 

Citeste mai mult

Lucruri pe care trebuie să le audă orice părinte de copil special!

 

Deseori părinții  copiilor speciali după aflarea diagnosticului se simt izolați, abandonați, sleiți, lipsiți de perspective, toate doar pentru că deși au un copil diferit,  nu-i învață nimeni cum să se comporte și să se simtă în acest nou ,,diferit”.

Părinții copiilor speciali au nevoie să fie îndrumați, să fie sprijiniți mai mult decât ceilalți părinți și mai presus de orice au nevoie să fie înțeleși de cei din jur.

Pentru a putea fi înțeleși de ceilalți este obligatoriu să se înțeleagă ei înșiși, să-ți înțeleagă nevoile suplimentare și să le armonizeze cu restul vieții lor pentru că cealaltă parte din vaița lor din nu încetează să existe după diagnostic și starea de bine este influențată de modul în care organizează și armonizează toate părțile: mamă/tată special, soție/soț, femeie/bărbat, prieten/ă, vecin/ă, angajat/ă,  antreprenor/antreprenoare etc.

 

Iată câteva idei de lucruri pe care este bine să le audă orice părinte de copil special pentru a-și păstra o stare de spirit bună

1) Nu ești singur!

Este posibil să nu existe altcineva cu exact aceleași tipuri de simptome ca și copilul dvs., dar,  sigur există persoane cu probleme similare. Găsește-i pe acei oameni! Poate nu ai întâlnit niciodată pe nimeni cu toate aceleași provocări ca și copilul tău, dar fii sigur că există  o rețea puternică  de părinți creată în  spatele copiilor speciali. Ai grijă să nu iei totul personal, fiecare copil este totuși unic, ia ce te ajută și lasă în urmă ce nu-ți trebuie, mai ales ce te deranjează!

2) Și tu meriți să fii îngrijit.
Suntem plasați într-o poziție care ne solicită să îngrijim aproape constant pe alții. Cu toate acestea, tot ai nevoie și merită să fii îngrijit. Aceasta presupune să le cereți prietenilor sau familiei să aducă o masă din când în când, sau să mergeți la o pedichiură, la o petrecere sau orice altceva vă place să faceți. Fă-ți timp pentru orice te face să te simți special și îngrijit vei vedea că merită!

3) Nu ești perfect – și asta e ok!
Nimeni nu este perfect. Cu toții facem greșeli. Putem alege să plângem sau să mergem mai departe! Încercați să vă schimbați gândirea, poate că a existat un motiv bun pentru care ați făcut un lucru pe care apoi îl regretați, dar atunci, în momentul acela,  a fost ce ai gândit tu mai bine. Acum că ți-ai dat seama schimbă dar nu te biciui, e firesc să mai și greșim iar tu, părinte special ai motive suplimentare care te pot face să mai ratezi uneori, dar e ok!

4) Ești un supererou, știai nu?
Nu puteți sări peste munți sau să alergați mai repede decât sunetul, dar sunteți totuși un super-erou. În fiecare zi, tu, părinte special, gestionezi situații pe care un părinte obișnuit le-ar crede imposibil de gestionat. Țineți copiii hiperactivi și/sau agresivi  în timpul unor proceduri medicale, aveți de-a face zilnic cu crize de tantrum și agresivitate. Și, de cele mai multe ori reușești să-i calmezi, tu rămânând calmă și stăpână pe situație. Zilnic îți încurajezi copilul să facă lucruri pe care poate unii medici ți-au spus că nu vor face niciodată, dar tu nu ai renunțat niciodată la speranță și urci. Ești terapeut, asistent medical, medic, prieten și confident. Nu ești un părinte obișnuit, tu ești un supererou!

5) Jocul este terapie.
Da, acest lucru este diferit de terapia prin joacă.  După terminarea ședințelor de la terapie, caută pentru copilul tău, activități extra-curriculare care să ofere beneficii terapeutice. Să înoate, să alerge într-o echipă pe pistă, să joace paintball, dans, karate etc. Nu uita, toate acestea sunt terapie pentru copilul tău. Învață, se distrează și devine mai cooperant, mai integrat, mai puternic.

6) Fă-ți timp să te bucuri de copii
Super părinții tindem să fim destul de ocupați și deseori peste program. Cu toate acestea, deși totul din calendarul dvs. este important, este de asemenea important să vă faceți timp să vă jucați, să râdeți, să fiți proști și să vă bucurați doar de copiii voștri. Citiți-le, îmbrățișați-vă cu ei, interacționați cu ei cu ceea ce este important în lumile lor. Faceți amintiri în afara zidurilor casei și asta e o formă de terapie.

7) Veți fi obligat să luați decizii de inimă.
Va trebui să luați decizii dureroase care vă rănesc inima și vă lasă să vă puneți la îndoială tot ce credeați că știți sau ați înțeles. Dar nu uitați niciodată că faceți tot posibilul! Dacă vă pedepsiți,  că sunteți vinovați că ați luat aceste tipuri de decizii, ele pot deveni cu adevărat copleșitoare pentru dvs. la un moment dat. Vorbește despre secretele tale, dar alegeți oamenii, ai grijă să nu te rănească! Faceți copilul  să meargă mai departe oricum! Pare ușor de spus și greu de făcut dar merită!

8) Nu o vei face întotdeauna bine.
Multe dintre alegerile pe care ești forțat să le faci nu au un răspuns corect, ci doar cea mai mică dintre alegerile greșite dure și dureroase. Vei face tot posibilul, dar nu o vei înțelege întotdeauna, indiferent de câte nopți nedormite petreci agonizând în legătură cu modul de gestionare a unei situații.

9) Învață să te ierți. 
Da, vei înșela uneori așteptările tale sau ale celor dragi, în ciuda celor mai bune intenții. Niciun fel de tortură nu te va face să te simți mai bine și nici nu te va ajuta să faci alegeri mai bune. Amintiți-vă că multe dintre cele mai dure decizii  din viața aceasta nu au un răspuns corect.

10) A fi părinte este o misiune grea. A fi părinte pentru un copil cu nevoi suplimentare este cumplit de  greu .
Munca unui părinte special nu este doar grea, poate fi, de asemenea, extrem de plină de satisfacții. Părinții speciali pun mai multă pasiune în tot ce fac și aproape întotdeauna asta le face viața mai interesantă. Cum dincolo de furtună apare soarele, odată cu provocările vin și recompensele, și atunci tu știi să te bucuri de fiecare pas! Uneori poți fi dezamăgit, trebuie să îți cauți recompensele în inimă,  ele vor fi mereu acolo dacă le cauți.

11) Creșterea copilului cu nevoi speciale este ca un adevărat maraton.
Este știut principiul conform căruia pentru cei care încearcă să câștige un maraton, nu există pauze! Dacă vrei să rămâi în cursă, mănânci, bei și chiar îți faci nevoile în timp ce alergi. Din păcate un maraton are stabilit clar un moment de finiș,  maratonul părinților speciali va continua pentru viitorul previzibil și nu numai. Așa că amintiți-vă, nu este nevoie să câștigați, ci ajungeți până la capătul maratonului!

12) Nu vă pierdeți.
Suntem multe lucruri, a fi părintele unui copil cu nevoi speciale face parte din identitatea noastră. Dar nu ar trebui să fie doar identitatea noastră. Când vă concentrați toată viața, toate contactele, tot ce vă aflați în jurul copilului și nevoile lor, cine sunteți, vă puteți pierde. Găsiți lucruri din viața dvs. pe care le faceți plăcere, un pahar de vin, un hobby, cumpărături pentru dvs., bârfă dacă asta vă face bine.

13) Păstrează-ți simțul umorului.
Umorul te poate salva, auto-umorul te poate salva. Anumite probleme ale tale pot împovăra oamenii , îi pot dezechilibra pentru că nu sunt pregătiți și nu uita că și ei au probleme. Dacă nu ești atent, poți deveni prea sensibil la atât de multe lucruri, poți vorbi mereu de problemele tale încât oamenii încep să evite compania ta. Multe expresii ,,hai că mă sună cineva; mă grăbesc; mai vorbim etc.” sau colocvii precum „Aproape că am avut un accident vascular cerebral” sau „Aproape că am avut un atac de cord”  pot fi semne că oamenii deși vă iubesc aleg să se protejeze fără să vă jignească!

14) Sărbătoriți lucrurile mărunte!
Lăudați-vă de acele realizări care ar putea părea mici, nesemnificative pentru alții, dar care sunt imense pentru copiii noștri! Copiii noștri se dezvoltă în propriul ritm, învață multe abilități mult mai diferit, poate mai târziu, iar pe unele nu le stăpânesc niciodată. Fă pa, arătatul cu degetul, săritul într-un picior sau mersul pe tricicletă, un cuvânt, o propoziție, un zâmbet, o îmbrățișare, oricare din aceste mici victorii merită sărbătorite, împărtășește-le cu cei care te iubesc și cu copilul tău.

15) Nu lăsați părinții tipici să vă dărâme.
Știu cât de greu este să auzi de la părinți că copilul lor cu șase luni mai mic decât al tău merge și al tău nu. Uneori te simți rănit când  străinul bine intenționat care întreabă de ce copilul tău de 2 ani nu vorbește, flutură mâinile învârtindu-se mai degrabă decât să se alerge cu ceilalți copii. Încercați să vă amintiți că acestor oameni le lipsește contextul în care părinții speciali trăiesc în mod constant. Explicați, învățați, aveți răbdare, creșteți conștientizarea celor care pur și simplu nu-l înțeleg. Și amintiți-vă, părinții tipici merită dreptul de a se lăuda și ei, iar mândria lor față de realizările copilului lor nu este menită să fie o lovitură pentru copilul tău uimitor!

16) Nu comparați.
Aceasta este o altă provocare, oameni frumoși, dar merită munca! Toți copiii sunt diferiți, tipici sau speciali și vor crește și se vor dezvolta fiecare în ritmul lui. Dacă o etapă de dezvoltare nu este îndeplinită așa cum credeți că ar trebui să fie, discutați cu siguranță cu terapeutul, coordonatorul copilului dumneavoastră. Compararea, frații, verii, copiii din clasa, sau chiar compararea copiilor din același tip de handicap rareori vă ajută să vă simțiți mai bine. Nu uitați copilul dvs. este unic și va avea propriile sale puncte forte și provocări!

17) Nu uita să-ți faci timp pentru căsătoria ta.
Căsătoria este un drum greu, dar când ești părinte special el devine și mai greu. Creșterea unui copil este o muncă grea dar,  creșterea unui copil cu nevoi speciale este o muncă titanică, punct! Pentru cei dintre voi care sunt căsătoriți sau într-o relație, faceți-vă  timp pentru relația voastră, luați-vă uneori (deși vă puteți simți vinovați) pauze doar pentru a vă hrăni relația, faceți o pauză pur și simplu departe de copiii voștri după ce v-ați asigurat că sunt în siguranță.

20) Instinctele tale nu te mint, ai încredere în ele
În jurul tău, de la familie, prieteni, vecini, cunoscuți sau necunoscuți, toți îți pot spune la un moment dat ce e mai bine pentru copilul tău.  Dar tu îți  cunoști cel mai bine copilul tău! Familia, medicii, profesorii, terapeuții sunt resurse minunate, dar dacă nu simți că ești auzit sau dacă nu sunt satisfăcute nevoile copilului tău, este foarte rezonabil să  renunți politicos la părerile lor.  Nu vă fie frică să luptați pentru copilul dvs. și pentru nevoile lui. Toți cei ce fac parte din mediul tău, ce te ajută pot fi bine intenționați sau experți în domeniile lor, tu ești expertul copilului tău.

 

Autor, Sanda Gligu, psiholog care din 2005 lucrează cu copii speciali si părinții lor.

Este președinte fondator ARTAADHD din 2012, psiholog cu dublă competență, psiholog clinician și psiholog educațional, expert în psihologie judiciară, cu multiple formări și lucrări științifice naționale și internaționale în autism și comorbiditățile lui. Formator și lector pentru specialiști la început de drum, cadre didactice și părinți. Coordonator al programelor de evaluare, recuperare terapeutică și incluziune socială pentru copiii afectați de autism sau alte tulburări psihologice grave începând din 2008. Militant civic activ pentru conștientizare și incluziune socială a copiilor și tinerilor speciali, inițiator a multor proiecte inovative pe incluziune socială și educație specială/incluzivă.

Te așteptăm la cursurile noastre să aflăm împreună cum să facem o lume mai bună pentru tine și copiiii noștri speciali!

Relații și înscrieri la tel: 0723361199

www.autismartaadhd.ro

 

#părintespecial #părinte #copiispeciali #educațiepaentală #curspărintespecial #autism #Down #parintesupererou

 

 

Citeste mai mult

DEM Therapy (Dezvoltare Emoțională prin Dans și Mișcare)

DEM Therapy (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans)

Multe lucrări de cercetare și studii au susținut efectele pozitive ale terapiei cu mișcări de dans asupra persoanelor cu autism.

Terpaia prin miscare și dans și-a pus recent amprenta ca opțiune de tratament viabilă pentru persoanele cu autism. Terapia prin mișcare prin dans folosește mișcarea pentru a spori emoțiile, comportamentele și abilitățile motorii. Persoanele cu TSA (tulburare de spectru autist) sunt adesea lipsite sau nu sunt conștiente de mintea și corpul lor, motiv pentru care apar adesea si acele momente de autoviolentare. DEM Therapy (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans) ca formă de etrapie desprinsă din  Dance Movement Therapy folosește senzații corporale pentru a stimula și restabili legătura minte și corp, ceea ce la rândul său îi ajută să intre în armonie. 

 DEM Therapy (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans)are multiple  beneficii, terapia prin dans și mișcare coordonată poate ajuta persoanele cu autism în diferite moduri. 

Avantajele terapiei DEM Therapy (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans)sunt extrem de numeroase, dintre cele mai relevante amintim:

  • Îmbunătățește atenția și concentrarea.
  • Ajută persoanele cu autism să-și exprime emoțiile prin mișcare.
  • Ajută la creșterea interacțiunii lor sociale.
  • Poate ajuta să-și  dezvolte abilități de comuni care, folosind imitarea mișcărilor repetitive în care se angajează persoana respectivă.
  • Ei învață diferite tipare de mișcări necesare activităților zilnice.
  • Sesiunile de grup sunt cele mai bune pentru a dezvolta abilități de comunicare și sociale.
  • Secvențele coregrafiate pot ajuta la îmbunătățirea abilităților de memorie și recapitulare.
  • Atingerea în timpul terapiei ajută la reducerea sensibilității la atingerea fizică și ajută la creșterea încrederii.
  • Imagine corporală îmbunătățită.
  • Ajută la dezvoltarea conștientizării corpului și promovează bunăstarea generală.
  • Diferitele planuri de mișcare în timpul terapiei ajută la stimularea abilităților de comunicare verbală.
  • Îi ajută să învețe prin oglindirea și dezvoltarea încrederii.
  • De asemenea, ajută la întărirea abilităților motorii fine.
  • Oferă o alternativă plăcută pentru persoanele cu TSA pentru a-și exersa/dezvolta abilitățile sociale, ceea ce îi ajută să înțeleagă în continuare emoțiile și sentimentele altor persoane și modul corect de interacțiune.
  • Ei învață să dezvoltea empatia/compasiunea
  • Dezvoltă adaptabilitatea reducând rigiditatea/crizele la schimbare rutinei(pecifică lor)

 DEM  Therapy (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans)presupune  creșterea armoniei minte-corp. Ajută copiii cu autism, sprijinindu-i să le creasă rata de  conștientizare a  minții și a corpului, care este adesea destabilizată în TSA, sporind astfel armonizarea interiorului cu exteriorul.

DEM AUTISM  (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans) este făcută  într-un cadru de terapie prin dans și deci,  nu este abordată ca  un exercițiu de mișcare si atât, în DEM Therapy se combină  mișcarea cu emoția.  Acțiunile, fluiditatea și mișcarea sunt interpretate mai mult ca un limbaj în cadrul terapiei.  Terapeutul , care este un specialist comportamental si artistic, răspunde mișcărilor, evaluează limbajul corpului, comportamentele nonverbale și expresiile emoționale pentru a dezvolta intervenții care vor răspunde nevoilor specifice ale copilului. Mișcarea este principalul mod în care terapeuții de dans observă, evaluează și implementează intervenția terapeutică.

Unsprezece studii au menținut rezultatul încurajator al  în autism. Programul DEM Therapy(Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans) ca parte a  DMT Dance Movement Therapy în Autism constă în dezvoltarea unui canal de exprimare a emoțiilor variate prin care poate trece un copil cu autism, încurajarea interacțiunii de grup, promovarea comunicării interpersonale, încurajarea contactului vizual și dezvoltarea stimei de sine. Terapeutul va folosi mișcarea pentru a ajuta copilul să realizeze integrarea emoțională, cognitivă, fizică și socială. Beneficiile  DEM Therapy(Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans) sunt asociate și cu  reducerea stresului și gestionarea emoțională ce concură la buna dispoziție.  Studiile arată că mișcarea și emoția sunt interconectate, această  formă de terapie DEM  Therapy(Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans  este o expresie creativă  ce poate contribui prin frecventare și la  îmbunătățirea abilităților de comunicare ceea ce sporește incluzunea socială. Mișcarea poate exprima aspecte ale personalității copilului dvs.  care de exemplu dacă este non verbal este greu de perceput în exprimarea lui.

Beneficiile DEM Therapy(Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans) pentru sănătatea fizică

 Mișcarea coordonată înseamnă sănătate, de această mișcare în general persoanele cu autism sunt văduvite.

Terapia DEM Therapy(Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans)  oferă copiilor și tinerilor speciali, care de regulă din cauza simptomatologiei specifice( nu răspuns întotdeauna la comandă, nu au o coordonare motrică bună, nu respectă regulile, poate nu verbalizează) nu sunt acceptați în cluburi de dans sau sportive  să poată face organizat mișcare și atunci acest program le oferă beneficii de bază pentru sănătate și relaționare socială deoarece se mișcă activ, frumos și coordonat într-un mediu plăcut si sigur.  Atât dopamina cât și endorfinele(care se eliberează prin mișcare)  sunt responsabile pentru a face oamenii să se simtă mai bine, mai fericiți iar DEM Therapy(Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans)  asta urmărește și oferă.

Beneficii DEM  Therapy(Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans) pentru sănătatea mintală

Terapia prin dans  oferă o oportunitatea de asociere, de a fi  cu cineva și de a vă împărtăși emoțiile.  Neuronii oglindă ai creierului sunt folosiți în beneficiul nostru în terapia prin dans. (TedxTalks, 2013). În terapia DEM Therapy(Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans) copiii sau tinerii copiază exercițiile făcute de terapeut și schimbă rolurile pentru a deține controlul. Neuronii oglindă ne ajută să empatizăm unii cu alții, iar exercițiile de oglindire îi ajută pe copii sau tinerii cu TSA  să se deschidă și să se simtă confortabil atunci când schimbă rolurile.

Cine va face cu copilul meu  DEM Therapy (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans)?

ARTAADHD  abordează recuperarea terapeutică multimodală doar cu profesioniști desăvârșiți.  Pentru acest program ARTAADHD colaborează cu un terapeut școlit în colegiile americane și cu experiență de 30 de ani  în lucrul cu copiii speciali abordând programe de recuperare diverse de la comportament la artă.

Terapeutul care abordează programul DEM AUTISM (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans) la ARTAADHD  este Rădița Casapu, absolventă College of St. RoseAlbany, New York, USA Master’s Degree Program in Special Education ; Sage College Troy, New York, USA  Applied Behavior Analysis CertificateTerapeut desăvârșit  și-a dedicat întreaga viață copiilor speciali, menționăm doar câteva din realizările profesionale pentru a vă ajuta să vă faceți o idee despre cine va lucra cu copilul dvs acest program:

Anderson Center for Autism Staatsburg, New York, USA

  • Special Education Teaching Staff
  • Director of Anderson School French Club
  • Director of Performing Arts Club

Ulster-Greene ARC  Catskill, New York, USA

  • Rehabilitation Counselor                                   
  • Adult Education Teacher

Palm Beach School for Autism  Lake Worth Florida SUA

  • Special Education Teacher
  • Director of Performing Arts
  • Director of Aftercare                                                                                                                                                              

Când  pot începe cu copilul meu DEM Therapy (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans)?

Terapia de dezvoltare emoțională prin mișcare și dans este un instrument simplu, neinvaziv,  plăcut și extrem de distractiv, care se recomandă și poate fi utilizat împreună cu terapia celelalte tipuri  de terapii de recuperare pentru a-i spori beneficiile. Nu există o vârstă minimă sau maximă pentru începrea DEM Therapy  (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans), acest tip de terapie se face pentru a îmbunătăți unele simptome ale mișcării asociate autismului, puteți începe oricând copilul dumneavoastră atinge o vârstă în care se simte confortabil cu mișcarea. Chiar și persoanele nonverbale dacă sunt cooperante/ nonviolente și iubesc mișcarea pot beneficia de terapia DEM Therapy  (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans).

Pot face DEM Therapy  (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans) și acasă?

Deoarece copiii cu autism sunt diferiți, ei reacționează diferit la orice tip de terapie, terapeutul nu vă va cere să executați toate mișcările acasă cu copilul dar  se poate să ceară să faceți câteva exerciții și activități simple acasă, dacă nu puteți atunci este recomandat să limitați terapia la sesiunile de terapie cu terapeutul DEM Therapy  (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans)

Cum înscriu copilul/tânărul  la terapie DEM Therapy  (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans)?

Sunați la tel: 0723361199 pentru a programa  evaluarea  copilului/tânărului de către specialistul în DEM Therapy (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans)?

La evaluare,  specialistul DEM Therapy (Dezvoltare Emoțională prin Mișcare și Dans)va alcătui o listă cu potențialul si nevoile copilului după care va alcătui un plan cu obiectivele de atins urmănd să le armonizeze prin dans și mișcare pentru a le atinge.

  

Relații și înscrieri la tel: 0723361199

sau

email: office@autismartaadhd.ro

www.autismartaadhd.ro

Vă așteptăm să le dezvoltăm împreună o viață sănătoasă pentru copiii si tinerii noștri speciali, ei merită asta!

#danstherapyautism #terapieprinmiscareautism #arttherapyautism #mișcareautism #dansautism #emoțiiautism #emoții mișcareautism #autismartaadhd #centruautism #terapiiautism

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Citeste mai mult

Cum și de ce se camuflează persoana cu autism?

Autismul este o tulburare care afectează:   capacitatea de înțelegere și procesare a lumii;  comunicarea  și  interacțiunea socială. Cu alte cuvinte o persoană care suferă de autism procesează lumea și îi înțelege pe ceilalți diferit față de majoritatea oamenilor. Persoanele  se nasc cu autism și acest lucru afectează felul în care ei se dezvoltă.  Autismul este o tulburare extrem de complexă care are asociate și alte tulburări cum ar fi procesarea senzorială de exemplu. Persoanele cu autism nu au un fizic distinct  prin care se diferențiază dar au un comportament si un mod de comunicare specific care îi diferențiază de restul lumii.

De exemplu o persoană cu autism poate comunica fără dificutate  în condiții de interacțiune cu o singură persoană cunoscută într-un mediul familiar dar poate să se simtă compleșită de inetracțiunea cu două persoane sau cu o singură persoană într-un mediu zgomotos(gara, mall, stații metrou;), mediu supraîncărcat de lumini(mall, cinema, săli de joc etc,) sau aglomerate(piețe, hypermarket, săli de spectacole/teatru/cinema, miting etc). Toate aceste locuri și momente îi fac viața unui autist greu de gestionat și îl direfențiază de ceilalți pentru că are un mod de reacție care nu este comun celorlalți și de cele mai multe ori este etichetat ca ciudat.

Neurodiversitatea este un termen relativ nou și noi suntem tentați să excludem în general ce nu este la fel, ce nu înțelegem, ce nu întâlnim prea des.  Ritmul de creștere a prevalenței  autismului( cca 1/57 de copii se naște pe planetă cu autism) ne obligă pe fiecare la a întelege, accepta si sprijini incluziunea lor socială, este mposibil să nu fi întâlnit o persoană cu autism între prieteni, cunoștințe, la școală, în locurile publice. Unele persoane cu autism încearcă să ascundă aspecte ale autismului lor sau dezvoltă modalități de a face față acestuia camuflându-se adică mascând autsmul.

                     Camuflarea implică găsirea unor căi  diferite,   de ce simte ce o persoană cu autism,   cu scopul integrării sociale, evitării respingerii, sau pentru a fi acceptat,  a putea să-și facă prieteni. Camuflarea se manifestă în jurul lucrurilor pe care o persoană autistă le găsește dificil de gestionat,  ascunzând aspecte ale autismului și încercând să se comporte împotriva nevoii lui dar în sensul potrivirii  cu ceilalți. În general, camuflarea ar putea ajuta unii copiii, persoanele autiste să-și facă prieteni, să evite marginalizarea dar poate fi foarte epuizantă și provocându-le rău de multe ori acestor persoane.   Unii copii și-ar putea camufla autismul atunci când sunt la școală, la clubul de sport  sau  adulții la serviciu, astfel încât oamenii să nu-i trateze diferit și să se poată concentra asupra a ceea ce trebuie să facă fără a se simți privit ciudat sau altfel. Unii oameni își camuflează autismul atunci când întâlnesc oameni noi, astfel încât să poată face o impresie bună și poate deveni prieteni. Unii oameni vor înceta să se camufleze când vor cunoaște foarte bine pe cineva, dacă consideră că persoana respectivă îi va accepta chiar și atunci când acționează  diferit, ca un autist si alege astfel să se camufleze, să dezvolte un comportament de cameleonic, adică deși este autist să se comporte ca și cum autismul nu este acolo, să nu poată fi văzut de cei din jur în comportamentele lor.

Din păcate,  de multe ori,  chiar părinții copiilor cu autism, neacceptând diagnosticul copilului,  obligă copilul să se camufleze ani la rând până când acesta nu mai poate s-o facă și abia atunci(de cele mai multe ori după ce copilul în urma efortului a devenit depresiv sau anxios) îl acceptă așa cum este adică, autist. Cele mai multe astfel de cazuri sunt sesizate la fete, deoarece, de cele mai multe ori simptomele autismului la fete sunt mai puține la număr și mai slabe ca intesitate și adesea sunt greșit sau deloc  diagnosticate în copilăria timpurie. Acest lucru este în detrimentul dezvoltării lor emoționale pentru că li se cere permanent să fie ce nu pot fi sau pot fi cu eforturi enorme care le  destabilizează, adică să fie ca ceiallți.

Cu toții – cu sau fără autism –  ne camulfăm uneori pentru a face față unei situații sau unui mediu. De exemplu, dacă vă simțiți plictisit în privința întâlnirii cu cineva,  s-ar putea să vă prefaceți că sunteți bucuroși de revedere, deși nu  simțiți asta. Dar pentru unii autiști, camuflajul se întâmplă de fiecare dată când vorbesc cu cineva și acest lucru necesită mult efort mare care poate deveni epuizant.

Comparativ cu noi, cei tipici,  un exemplu  de camuflare în autism  poate include forțarea de a face contact vizual cu alte persoane,  sau gândirea la o listă de întrebări de pus de fiecare dată când întâlnesc pe cineva nou deși natural nu simt asta. Unele studii au relevat că fetele cu autism se camuflează mai mult decât băieții cu autism.

Mai multe studii au descoperit că persoanele autiste folosesc diferite strategii diferite pentru a-și camufla autismul atunci când ies în societate conștinetizând că modul lor natura/firesc de a se comporta, adică modul autist, îi marginalizează fiind adesea respinși deși nu au nicio vină că sunt diferiți.

Printre cele mai importante moduri de camuflare în autism amintim:

  • Compensarea – implică exersarea unor limbaje nonverbale în oglindă (curiozitatea, surprinderea plăcută sau fața prietenoasă, bucuria/tristețea  aflării unei vești despre realizarea/nerealizarea  cuiva etc) și apoi folosirea lor în contexte de viață deși nu simți natural asta
  • Mascarea – aceasta include  mascarea gesturilor sau gândurilor autiste, nu spui ce simți sau ce gândești în acel moment vis-a-vis de o persoană, situație(nu-i spui profesoarei că este mizerabilă pentru că are o pată pe rochie ci te prefaci că nu o observi și te concentrezi pe ce are de transmis la oră de exemplu)
  • Asimilarea – presupune să faci ce fac toți ceilalți deși nu simți asta dar știi că asta ajută să nu mai fii marginalizat(mergi la terenul de fotbal chiar dacă nu-ți place nu înțelegi jocul dar ești acolo cu ei, parte din grup măcar spectator)

De ce este necesar să se camufleze un autist?

Nicio persoană cu autism nu ar alege camuflarea dacă ar putea fi integrat social așa cum este. Din păcate societatea nu este pregătită să-i înțeleagă și să-i accepte și atunci ei au nevoie să se poată integra să se ,,coloreze comportamental într-un tipic,,. Această metodă este diferită ca strategie și procent de la individ la individ, în funcție și de nivelul de recuperare.

Persoanele autiste au o mulțime de sentimente diferite despre camuflaj. Pentru unii oameni, camuflarea este utilă, deoarece le permite să vorbească cu oamenii, să meargă la școală și să obțină un loc de muncă fără a fi tratați diferit din cauza autismului lor. Dar cei mulți alți autiști ar dori să poată fi ei înșiși și să-și facă prieteni, fără a fi nevoie să-și ascundă autismul.

Camuflarea necesită mult efort. Ascunderea unor părți din tine și pretinderea că ești altcineva poate fi covârșitor de obositor.  Mulți autiști spun că, dacă își petrec o zi întreagă camuflând la școală, trebuie să vină acasă și să stea singuri pentru o vreme pentru a-și reveni.  Unii autiști simt, de asemenea, că sunt versiuni false ale lor și vor să nu mai fie necesar a se  camufla, astfel încât cunoștințele, prietenii lor să-i  poată cunoaște  cu adevărata lor față dar teama de a nu fi respinși așa cu li se întâmplă adesea îi fortează să se prefacă adesea (camuflându-se ) că sunt ce nu sunt. Cu cât o persoană cu autism face eforturi mai mari să se camufleze,  mascându-și autismul,  cu atât ea va fi mai obosită și îi va crește riscul de boli mintale asociate.

Acum că am înțeles cât de dificil este pentru o persoană cu autism să se camufleze pentru a putea beneficia de atenția sau prietenia noastră am putea face un efort să-i luăm pur si simplu așa cum sunt, considerând pur și simplu că se exprimă în altă limbă și de ce nu încercțnd să descifrăm limba lor.

Este important să facem din restul lumii un loc mai prietenos pentru autiști, astfel încât să poată fi ei înșiși și totuși să fie acceptați. Odată ce se întâmplă acest lucru, nu va mai fi nevoie ca o persoană autistă să se camufleze decât dacă dorește!

 

Fragmentt din carte în curs de apariție :

FERESTRE CĂTRE AUTISM  Autor Psih Sanda Gligu

#autsm #comunicareautism #socializareautism #camuflareautism #camouflageautism

 

 

Citeste mai mult