Sindrom Down și Tulburările Comportamentale

Evaluarea medicală a copilului cu Sindrom Down este o componentă importantă a procesului inițial de evaluare. Este obligatoriu ca evaluarea medicală a copilului să fie însoțită și de o evaluare  psihologică efectuată de un psiholog clinician specializat în psihopatologia copilului. Evaluarea psihologică este obligatorie întrucât persoanele cu Sindrom Down au caracteristice întârzieri sau dezvoltări inegale în  sfera psihologică. Principalele tulburări de dezvoltare psihologică asociate cu Sindrom Down sunt:

Provocările comportamentale observate la copiii cu sindrom Down nu sunt, de obicei, atât de diferite de cele observate la copiii cu dezvoltare tipică. Cu toate acestea tulburările comportamentale la Sindrom Down pot apărea la o vârstă mai târzie și pot avea intensitate mai ridicată și perrioadă de manifestare mai indelungată. De exemplu,  crizele de tantrum, sunt de obicei frecvente la copiii de 2-3 ani, dar pentru un copil cu sindrom Down, acestea pot începe  mult mai târziu, în jur de  la 3-4 ani si  se pot păstra până în jur de 5-6 ani.

La evaluarea comportamentului la un copil cu sindrom Down este important să se analizeze comportamentul în contextul vârstei de dezvoltare a individului, nu numai a vârstei cronologice a acestuia. De asemenea, este important să cunoașteți nivelurile de abilitate limbaj receptiv și expresiv ale copilului, deoarece multe probleme de comportament sunt legate de frustrarea provocată de incapacitatea comunicării. De multe ori, problemele de comportament pot fi abordate prin găsirea unor modalități de a ajuta persoana cu sindrom Down să comunice mai eficient.

Cele mai frecvente tulburări comportamentale ale  persoanelor cu Sindrom Down 

Dezvoltarea psihologică inegală, lipsa discernământului fac adesea ca la copii cu Sindrom Down să întâlnim incapacitatea de a estima/înțelege pericolul. În aest caz, cel mai important este să avem grijă  la siguranța copilului. Am putea avea încuietori sigure chiar și in casă pentru că un moment de neatenție din partea noastră poate face ca el, copilul să iasă și să rătăcească inconșiient d epericolelel la care se supune. Deasemenea în mediul școlar este important ca in IEP să  cereți a avea un nume al unei persoane cu rol în siguranța copilului. Suporturile vizuale, cum ar fi un semn STOP pe ușă și / sau exemplul copiilor din preajmă care cer permisiunea de a ieși pe ușă pot fi un model  pentru copilul cu  Sindrom Down de a cere permisiunea înainte de a părăsi casa.

O descriere a comportamentului copilului  în timpul unei zile obișnuite la domiciliu sau la școală poate ajuta uneori la identificarea unui eveniment care poate fi declanșat un comportament neconform. Uneori, comportamentul opoziționist  poate fi un mod de a comunica frustrarea sau lipsa de înțelegere a unui copil datorită problemelor de comunicare / limbaj.  Deasemenea copiii cu sindrom Down sunt deseori foarte buni în a distrage atenția părinților sau profesorilor atunci când  vor să se distreze sau când sunt provocați cu o sarcină dificilă pentru a lua o pauză, pentru a întrerupe implicarea care presupune atenție de lungă durată și efort mental susținut.

Persoanele cu sindrom Down pot avea ADHD, dar ar trebui să fie evaluate pentru atenție și impulsivitate pe baza vârstei de dezvoltare și nu a vârstei strict cronologice. Utilizarea baremelor de evaluare a părinților și a cadrelor didactice, cum ar  poate fi utilă în diagnostic. Tulburările de anxietate, problemele de procesare a limbajului pot amplifica deasemenea problemele  probleme de atenție.

De multe ori comportamentele obsesiv compulsive  pot trece neobservate dar ele pot fi destabilizatoare si pot afecta activitățile zilnice ale copilului.  Comportamentele obsesiv compulsive pot fi uneori  foarte simple; de exemplu, un copil poate dori întotdeauna aceeași pozitie, același scaun, același joc.  Cu toate acestea, comportamentul obsesiv / compulsiv poate fi, de asemenea, mai subtil repetativ, manifestându-se prin obiceiuri cum ar fi mărgele suspendate sau curele atunci când nu sunt implicate direct într-o activitate. Acest tip de comportament este văzut mai frecvent la copiii mai mici cu sindrom Down. În timp ce numărul de comportamente compulsive la copiii cu sindrom Down nu diferă de cel al copiilor tipici la aceeași vârstă mentală, frecvența și intensitatea comportamentelor  sunt adesea mai mari. Nivelurile crescute de neliniște și îngrijorare pot determina copilul  să se comporte într-un mod foarte rigid.

Resurse:

Psiholog Sanda Gligu

#sindromDown